Pagina 1 din 8 1234567 ... UltimulUltimul
Rezultate de la 1 la 15 din 113
Like Tree8Likes

Subiect: Povestioare cu talc

  1. #1
    Claudiu Avatar
    Claudiu este offline Servus Domini Bobocel
    Data inscrierii
    iulie 2006
    Posturi
    297

    Implicit Povestioare cu talc

    Am primit astazi un e-mail foarte interesant pe care as dori sa vi-l arat. Sper sa va placa.


    "Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare. S-a dus la un politist si l-a intrebat: "Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos,
    pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau." Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: "Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar "Ioan 3 cu 16" si te vor lasa sa intri." Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a
    uitat la ea si a zis: "Ioan 3 cu 16". Femeia i-a zis: "Intra, fiule." L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat." Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat: "Iti este foame?". El a raspuns: "Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare." Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat."
    Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar." Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis. Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a
    infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric
    si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala."
    Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta:
    "Intelegi tu ce inseamna "Ioan 3 cu 16"?" l-a intrebat ea gentil.
    El a raspuns: "Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc." Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Iisus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat
    inima lui Iisus. Stand acolo, s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut."
    Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg? cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Iisus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Iisus sa fie de
    acord sa faca un asemenea lucru. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau cum Iisus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Iisus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu siguranta face ca viata sa merite traita.

    Ioan 3:16
    "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

    Daca nu ti-e rusine sa faci asta, te rog sa urmezi instructiunile. Iisus a zis: "Pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il va marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, va fi lepadat si el
    inaintea ingerilor lui Dumnezeu." Trimite mesajul acesta mai departe doar daca vrei si simti cu adevarat sa faci asta. Il iubesc pe Dumnezeu. El este sursa existentei. El ma tine in functiune in fiecare zi. Filipeni 4:13 ? "Pot totul in Christos, care ma intareste."

    Daca-L iubesti pe Dumnezeu si nu ti-e rusine de toate lucrurile minunate ce le-a facut in viata ta, trimite mesajul mai departe.

    Fa-ti timp 60 de secunde si incearca sa trimiti mesajul! Sa vedem daca Satan te va opri.


    1. Sa zici o scurta rugaciune pentru persoana care ti-a trimis mesajul asta, de exemplu: "Tata, Dumnezeule, binecuvanteaza persoana care mi-a trimis mesajul acesta cu! tot ceea ce vezi ca el/ea are nevoie in ziua aceasta!"

    2. Apoi trimite acest mesaj la cel putin 5 persoane. In urmatoarele ore acele persoane se vor ruga pentru tine si vei face ca o multime de oameni sa se roage
    lui Dumnezeu pentru altii. Apoi, priveste mana puternica a lui Dumnezeu cum lucreaza in viata ta pentru ca ai facut ceea ce lui Dumnezeu ii place.

    Aminteste-ti sa le zambesti des celor pe care ii iubesti!

    Sa aveti o viata frumoasa."
    Dumnezeu este Iubire!

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  2. #2
    Tixti este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Braila
    Posturi
    450

    Implicit

    foarte frumos si mesajul si mesajul mesajului. Din nefericire eu nu am incredere niciodata in astfel de mesaje, ca si eu primesc multe pe mail, de genul, citeste si da mai departe la 10 perosne, pt ca majoritatea sunt spamuri. Asta e totusi deosebit. Daca mai ai, mai da
    Dumnezeu ne iubeste pe toti

  3. #3
    Larisa este offline I.E. Bobocel
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Galati
    Posturi
    230

    Implicit

    scriu si eu o pilda mica cu subinteles...

    A fost o data o fata oarba care se ura pe sine pentru ca era oarba.Ura pe toata lumea inafara de prietenul ei.
    Intr`o zi fata a spus ca daca ar putea vedea lumea atunci ea s-ar marita cu pretenul ei.
    Intr`o zi norocoasa cineva ia donat o pereche de ochi.Atunci ea a vazut totul si pe prietenul ei .

    Acesta apoi aintrebat`o ,acum ca potzi vedea te maritzi cu mine,fata aramas socata cand a vazut ca prietenul ei este orb , si ia spus : "imi pare rau , dar nu ma pot marita cu tine pentru ca esti orb ".

    Prietenul ei ,a plecat in lacrimi si ia spus: "TE ROG SA AI GRIJA DE OCHI MEI...

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  4. #4
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit

    Mergand pe acelasi fir calauzitor sau algoritm cu predecesorii de pe acest topic pun si eu un mesaj primit astazi. Ca vorba ceea: "Dar din dar, se face Rai!"

    Legenda dragostei
    *
    Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
    Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga* si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a*intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua*sfarsit,*primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
    Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar*si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat*sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a* considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca*ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
    Unu,*doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
    Prima care s-a ascuns a fost Lenea,*care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta*s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care,*prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit* un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa* curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia...* pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de*important!
    Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o* ascunzatoare, pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat*o*tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a*gasit-o*a*fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita*discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost*vazuti facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu*a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit*pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la* fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de*joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare*tufaris,*fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa*renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a*inceput*sa ndeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit:*spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru* a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i* fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.

  5. #5
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit

    "Sandalele lui Jose"
    Paulo Coelho.

    Cu foarte multi ani in urma, atat de multi incat le-am pierdut sirul, traia intr-un orasel din sudul Braziliei un copil de vreo 7 anisori, pe nume Jose. Isi pierduse parintii inca de mic si fusese adoptat de o matusa zgarcita, care, desi avea o gramada de bani, nu cheltuia aproape nimic cu nepotul ei. Jose, care nu cunoscuse niciodata iubirea, credea ca asa era viata si nu se supara.

    Cum locuiau intr-un cartier de oameni avuti, matusa l-a obligat pe directorul scolii sa-l accepte pe nepot cu o plata de numai o zecime din taxa obisnuita, amenintand ca daca nu-l primeste il reclama prefectului.

    Directorul n-a avut incotro, dar ori de cate ori putea le cerea profesorilor sa-l umileasca pe Jose, sperand ca o sa se poarte urat si astfel ar avea un motiv sa-l dea afara. Dar Jose, care nu cunoscuse niciodata iubirea, credea ca asa era viata si nu se supara.

    Jose nu cunostea iubirea

    Veni noaptea de Craciun. Toti copiii au fost dusi sa asiste la slujba intr-o biserica indepartata, din afara orasului, pentru ca preotul lor era plecat. Pe drum, baietii si fetele sporovaiau despre ce aveau sa gaseasca langa pantofii lor a doua zi de dimineata: hainute la moda, jucarii scumpe, ciocolata, patine sau biciclete.

    Erau frumos imbracati, cum se obisnuieste in zilele de Sarbatoare, cu exceptia lui Jose, care ramasese tot in zdrente, cu niste sandale rupte si prea mici (matusa i le daduse cand avea 4 ani si-i spusese ca are sa primeasca altele doar cand va implini 10).

    Cativa copii l-au intrebat de ce era atat de neingrijit, spunand ca le era rusine ca au un coleg care se imbraca si se incalta asa. Dar cum Jose nu cunostea iubirea, nu le lua in seama intrebarile.

    Cu toate astea, cand intra in biserica si auzi orga, vazu luminile aprinse, oamenii imbracati cu ce aveau ei mai frumos, familiile reunite, parintii imbratisandu- si copiii, Jose se simti cel mai oropsit de pe pamant.

    Dupa impartasanie, in loc sa se intoarca acasa impreuna cu grupul, se aseza pe pragul capelei si incepu sa planga; chiar daca nu cunostea iubirea, intelegea acum ce inseamna sa fii singur, lipsit de aparare, parasit de toti.

    Dar in clipa urmatoare vazu un copil langa el, descult, parand la fel de amarat ca si el. Nu-l vazuse pana atunci si se gandi ca umblase mult pe jos ca sa ajunga acolo. Isi spuse: „Pe baiatul asta trebuie ca-l dor rau picioarele. O sa-i dau una din sandalele mele, in felul acesta ii usurez macar o jumatate din suferinta”. Pentru ca, desi nu cunostea prea bine iubirea, Jose cunostea suferinta si nu voia ca altii sa simta acelasi lucru.

    Puterea si sensul iubirii

    Ii lasa o sanda copilului si se duse acasa cu cealalta; din cand in cand o punea in celalalt picior, ca sa nu se raneasca prea tare in pietrele de pe drum. Cum ajunse acasa, matusa vazu ca nepotul isi pierduse o sanda si-l ameninta: daca nu avea s-o gaseasca pana a doua zi, o sa fie aspru pedepsit.

    Jose se duse la culcare infricosat, fiindca stia pedepsele pe care i le aplica matusa din cand in cand. Toata noaptea a tremurat, n-a putut inchide un ochi si, cand tocmai reusise sa atipeasca, auzi voci in salon.

    Matusa intra ca o vijelie in camera intrebandu-l ce se intamplase. Inca buimac de somn, Jose merse in salon si descoperi ca sandaua data acelui copil se afla in mijlocul incaperii, acoperita de tot felul de jucarii, biciclete, patine si hainute. Vecinii strigau ca fusesera furati de la propriii lor copii, care nu mai gasisera nimic in pantofi cand se sculasera.

    Atunci aparu, gafaind, preotul de la biserica unde fusesera copiii; pe pragul capelei aparuse statueta copilului Iisus imbracat in aur, dar incaltat numai cu o sanda. Se facu imediat liniste, comunitatea incepu sa-L slaveasca pe Dumnezeu si minunile Lui, matusa izbucni in lacrimi si isi ceru iertare. Iar inima lui Jose fu cuprinsa de puterea si sensul iubirii.
    rodica likes this.

  6. #6
    DLD Avatar
    DLD
    DLD este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2007
    Locatie
    Galati (Tulcea)
    Posturi
    21

    Implicit

    O femeie batrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gât. Un vas era crapat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
    Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rau ca nu putea face decât jumatate din munca pentru care fusese menit!
    Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lânga izvor: "Ma simt atât de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pâna acasa!" Batrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi.De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateaza casa." Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crapaturile si defectele ne fac viata împreuna atât de interesanta si ne rasplatesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa cautam ce este bun in ea. DECI, pentru prietenii mei: va urez sa aveti o zi buna si nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastra a drumului!
    rodica likes this.

  7. #7
    Ina Avatar
    Ina
    Ina este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    octombrie 2006
    Locatie
    Romania
    Posturi
    120

    Implicit

    Cele trei carari
    Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.

    La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.

    Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.

    A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice.

    Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.

    Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.

    Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.

    Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.

    Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.

    -Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.

    -Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea
    mai buna catre tine?

    -Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.

    -Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

    -Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.

    -Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca
    ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

    -Da, ai ales bine…

    Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.

    Macar pe undeva prin vreun colt de suflet… sa mai gasim putina Rabdare, un strop de Intelegere… si poate Iubire!
    rodica likes this.

  8. #8
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit

    Arborele care daruieste

    Se spune ca a existat odata un arbore batrân si maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau în jurul lui. Când facea fructe, pasari din tari îndepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vânjoase. Era minunat.

    Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a început sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batrân se poate îndragosti de ceea ce este mic si tânar, cu
    conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic.
    Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a îndragostit de baiat. Egoul încearca întotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este însa mare sau mic. Ea îi îmbratiseaza pe toti cei de care se apropie.

    Asadar, copacul s-a îndragostit de baietelul care venea în fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mângâia florile si pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata sa se încline; egoul, niciodata. Daca încerci sa te apropii de un ego, acesta se va înalta si mai mult, devenind atât de rigid încât sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.

    Asadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îsi pleca ramurile. Când micutul îi mângâia florile, batrânul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericita atunci
    când poate darui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.

    Baiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroana împletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac
    întotdeauna sa te simti ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.

    Vazând cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansând cu ea, copacul se simtea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bataia vântului. Baiatul a crescut si mai mult. A început sa se catere în copac, leganându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este întotdeauna fericita atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconforteaza..

    Timpul a trecut, iar baiatul a început sa fie apasat de alte îndatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa îsi treaca examenele, sa îsi faca prieteni. De aceea, a început sa vina din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl astepta însa cu o nerabdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului sau: "Vino, vino. Te astept". Iubirea îsi asteapta întotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decât o continua asteptare.

    Când baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci când se poate darui în totalitate, iubirea este fericita.

    Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toti cei care cresc în lumea ambitiilor îsi gasesc din ce în ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins în afacerile sale lumesti. "Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?"
    Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: "Asculta! Te astept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine".
    Baiatul i-a raspuns: "Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu îmi doresc bani". Egoul este întotdeauna motivat: "Ce poti sa-mi
    oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o". Egoul are întotdeauna un scop.
    Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.

    Uimit, copacul i-a spus baiatului: "Nu vei mai veni decât daca îti voi oferi ceva? Îti ofer tot ceea ce am". Iubirea nu tine niciodata
    nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat.

    "Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra îi racoreste pe cei
    încalziti. Când bate vântul, dansam si cântam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani".
    Baiatul i-a spus: "Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de
    gând sa merg decât acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani". Egoul cere întotdeauna bani, caci banii înseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

    Copacul s-a gândit mult, dupa care a spus: "Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. În felul acesta, vei obtine bani". Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat în copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci când este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci când obtine ceva. El nu poate simti
    decât nefericire.

    Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani în schimbul lor. Baiatul nu s-a mai întors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor înca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.
    Copacul era trist. Tânjea dupa întoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sânii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinta tânjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept si a se usura. Cam la fel tânjea si copacul nostru. Întreaga sa fiinta
    era în agonie.

    Dupa multi ani, baiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.
    Acesta i-a spus: "Vino la mine. Vino si îmbratiseaza-ma".
    Barbatul i-a raspuns: "Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fara minte".
    Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie
    copilareasca.

    Copacul a insistat: "Vino, mângâie-mi crengile. Danseaza cu mine".
    Barbatul i-a raspuns: "Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Îmi poti oferi o casa?"
    Copacul a exclamat: "O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa
    stau într-o casa". Singurii care traiesc în case sunt oamenii. Toate
    celelalte creaturi traiesc liber, în natura. Cât despre oameni, cu cât casa în care traiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei. "Noi nu traim în case, dar uite ce îti propun: îmi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor". Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci când îi sunt taiate
    membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decât sa daruiasca. Ea este întotdeauna pregatita sa se ofere în întregime.

    Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce în urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din
    nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa îl strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata cânta în bataia vântului. Vânturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: "Vino, vino, iubitul meu".

    Timpul a trecut, iar barbatul a îmbatrânit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a întrebat:
    "Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp".
    Batrânul i-a raspuns: "Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung într-o tara îndepartata, sa câstig si mai multi bani. Pentru asta,
    am nevoie de o barca".
    Fericit, copacul i-a spus: "Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel în tara aceea îndepartata, pentru a câstiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si întoarce-te cât mai repede. Voi astepta
    de-a pururi întoarcerea ta".
    Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

    Acum, din copac nu a mai ramas decât radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare întoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si
    mereu, constient însa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai întoarce niciodata. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câstigat.

    Odata, m-am asezat lânga ciot. Acesta mi-a soptit: "Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai întors. Ma tem sa nu se fi înecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut în tara aceea
    îndepartata. Poate ca nici macar nu mai este în viata. O, cât mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfârsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu întelege decât acest limbaj".

    Egoul nu întelege decât limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.

  9. #9
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit

    Lecția de alchimie

    O fată se văita tatălui său că nimic nu-i ieșea bine.
    Nu știa cum să facă să avanseze și ea în viață, și se considera învinsă.
    Era obosită să lupte fără să obțină rezultatele dorite.
    Avea impresia că de fiecare dată când rezolva o problemă, apărea alta.
    Tatăl său, un bucătar, a adus-o la serviciu cu el.
    A luat 3 oale și le-a pus cu apă la fiert.
    Când a început să fiarbă apa, a pus morcovi într-una, ouă în alta și în ultima niște cafea.
    Le-a lăsat să fiarbă fără să spună un cuvânt și surâdea fetei lui.
    Fata aștepta cu nerăbdare, întrebându-se ce vroia să facă tatăl ei.
    După un timp tatăl a stins focul.
    A scos ouale într-un castron, a scos morcovii într-o farfurie și la sfârșit a pus cafeaua într-o ceașcă.
    Privindu-și fiica a întrebat-o:
    “Dragă, ce vezi aici?”
    “Ouă, morcovi și cafea”, a răspuns ea.
    I-a spus să atingă morcovii. Ea i-a atins și a observat că sunt moi.
    Apoi i-a cerut să ia un ou și să-l curețe de coajă. Atunci ea a observat că e foarte tare.
    După care i-a cerut să guste din cafea. Și ea a început să râdă și să soarbă lichidul parfumat.
    Surprinsă și intrigată l-a întrebat pe tatăl său:
    “Ce semnificație au toatea astea, tată?”
    Atunci, el i-a explicat că cele 3 elemente au înfruntat aceeași adversitate: apa fierbinte.
    Doar că au reacționat complet diferit.
    Morcovii s-au înmuiat și au devenit ușor de sfărâmat, ouăle au devenit foarte tari iar cafeaua a schimbat apa.
    “Care din aceste elemente te crezi tu? Când adversitatea bate la ușa ta, cum răspunzi?”, și-a întrebat fata.
    “Ești un morcov, care pare tare, dar, când durerea te atinge, te înmoi și îți pierzi tăria?”
    “Esti un ou care începe cu o inima maleabilă, cu un spirit fluid, dar după o moarte în familie, o separare sau o despărțire, devine tare și inflexibil? Pe dinafară nu te schimbi, dar pe dinăuntru ai un suflet și o inimă amare?”
    “Sau ești ca un grăunte de cafea? Cafeaua schimbă apa fierbinte, elementul care-i cauzează durere. Când apa ajunge la punctul maxim de fierbere, cafeaua lasă în apă cea mai buna aromă și savoare.”
    “Îți doresc să ajungi ca grauntele de cafea, ca atunci când lucrurile nu sunt tocmai roz, să poți reacționa pozitiv, fără să te lași învinsă de circumstanțe și să faci în așa fel ca totul în jurul tău să se transforme!”
    “Îți doresc ca întotdeauna să fie lumină pe drumul tău și al persoanelor care te înconjoară!”
    “Îți doresc ca întotdeauna să poți iradia cu forță, optimismul și bucuria ta de a trăi dulcea aroma de cafea și ca niciodată să nu pierzi acest parfum pe care, numai tu, știi să-l transmiți celorlalți!”
    rodica likes this.

  10. #10
    Ina Avatar
    Ina
    Ina este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    octombrie 2006
    Locatie
    Romania
    Posturi
    120

    Implicit

    Misiunea

    Dupa un îndelungat rastimp de viata comunitara, de meditatie si rugaciune, trei discipoli îsi parasira maestrul si îsi începura misiunea în lume.
    Dupa zece ani, cei trei se întoarsera sa-l vada pe învatatorul lor.
    Batrânul calugar îi pofti sa seada în jurul sau, întrucât durerile batrânetii nu-l mai lasau sa se ridice. Fiecare dintre ei începu sa povesteasca tot ceea ce facuse.
    - Eu, începu cel dintâi cu un oarece orgoliu în glas, am scris o multime de carti si le-am vândut în milioane de exemplare.
    - Ai umplut asadar lumea de hârtie, zise învatatorul.
    - Eu, cuvânta cel de-al doilea cu mândrie, am predicat într-o multime de locuri.
    - Ai umplut asadar lumea cu vorbe, zise învatatorul.
    Spuse si cel de-al treilea:
    - Eu ti-am adus aceasta pernita ca sa ai de ce sa-ti sprijini picioarele sa nu te doara.
    - Tu, zise învatatorul surâzând, tu L-ai gasit pe Dumnezeu.
    rodica likes this.

  11. #11
    Ina Avatar
    Ina
    Ina este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    octombrie 2006
    Locatie
    Romania
    Posturi
    120

    Implicit

    Odata, pe înserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurându-se de racoarea serii. În apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl vazu pe taranul nostru si se gândi:
    "Omu' asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cât e ziua de mare lâncezeste pe pragul casei..."
    La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gândi:
    "Omu' asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste..."
    În fine, un strain care se îndrepta spre sat îsi zise:
    "Omu' asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata..."
    La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei.
    Putem spune însa multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.
    Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales când vorbesti despre altii.
    rodica likes this.

  12. #12
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit

    Cainele istet - fabula fara morala

    Un caine se rataceste prin jungla. Plimbandu-se el linistit vede un tigru indreptandu-se in goana spre el, cu intentia clara sa-l manance.
    Cainele se gandeste:
    "Vere, am incurcat-o! Asta ma haleste!"
    Dar imediat vede niste oase pe jos. Se aseaza pe burta si incepe sa roada oasele, cu spatele la tigru. Chiar inainte ca tigrul sa sara, cainele exclama satisfacut, frecandu-se pe burta:
    "Mmmm, delicios tigru! Oare or mai fi si altii p'aici?"
    Auzind, tigrul se opreste din salt si infricosat se prelinge pe langa copaci, luand distanta:
    "A fost cat p'aci! Cainele aproape ca m-a dat gata!"
    O maimuta care a urmarit scena dintr-un copac, sperand sa se puna bine cu tigrul, fuge dupa acesta ca sa-i povesteasca inselatoria. Cainele nostru o vede. Maimuta il ajunge pe tigru, si-i spune pe fata toata tarasenia. Tigrul, inecat de furie zice:
    "Urca in spinarea mea si vei vedea ce ii voi face nemernicului de caine!"
    Acum cainele vede tigrul cu maimuta in carca si se gandeste:
    "Ei, cum o mai scot la capat de data asta?"
    Dar in loc sa fuga se intoarce cu spatele la atacatori prefacandu-se ca nu i-a vazut. Si... cand acestia au fost destul de aproape zice:
    "Unde palaria mea e maimuta aia?! De juma de ora am trimis-o sa-mi aduca un tigru si nici acu nu s-a intors!!!
    rodica likes this.

  13. #13
    george este offline I.E. Mugurel
    Data inscrierii
    februarie 2007
    Locatie
    Sibiu
    Posturi
    139

    Implicit

    Parabola Zen
    Pe o manastire flutura in vant un steag. In curte se certau 2 calugari:
    -Vantul se misca
    -Ba nu, steagul se misca
    Maestrul trecand pe langa ei i-a oprit: Nici unul dintre voi nu are dreptate.Mintea voastra este cea care se misca.
    rodica likes this.
    Totul e posibil dar nu totul e permis

  14. #14
    DLD Avatar
    DLD
    DLD este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2007
    Locatie
    Galati (Tulcea)
    Posturi
    21

    Implicit

    A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visurile lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:
    -Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.
    -Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii.
    -Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect spre mine toti oamenii.

    Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat.Al treilea era ingrozit, dar a fost si el taiat.
    Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi ani.

    Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar…
    Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul celui de-al doilea copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din primul copac si s-a facut furtuna mare. El a spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat.
    Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce facuta din lemnul acestuia.

    O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata.

    Aveti vise ce par a fi sfaramate? Vi se pare ca sunteti intr-o situatie fara iesire? Poate va mai ganditi…

  15. #15
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit

    Socrate si zvonurile

    In Grecia antica Socrate (469-399 iC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.

    Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
    „Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?"
    „Stai o clipa", ii replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei."
    „Trei?"
    „Asa este," a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
    Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"
    „Nu," spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el."
    „E-n regula," zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.
    Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui.
    Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"
    „Nu, dimpotriva..."
    „Deci," a continuat Socrate, „vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?"
    Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
    Socrate a continuat. „ Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei [daca e de folos]. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"
    „Nu, nu chiar..."
    „Ei bine," a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”
    Omul era invins si s-a rusinat.
    Iata de ce Socrate a fost un mare filozof si era atat de mult respectat.

Pagina 1 din 8 1234567 ... UltimulUltimul

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •