Pagina 8 din 8 PrimulPrimul ... 2345678
Rezultate de la 106 la 113 din 113
Like Tree8Likes

Subiect: Povestioare cu talc

  1. #106
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Fericirea eterna

    -Va sa zica ai venit pentru fericirea vesnica - intreba Judecatorul.
    -Da - ii raspunse spiritul proaspat dezancarnat.
    -Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.
    -Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.
    -Ba da - ii raspunse Judecatorul.
    -Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar, fericirea vesnica.
    -Ne pare rau, ai fost informat gresit.
    -Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit vesnic!
    -Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.
    -Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…
    -Ne pare rau…
    -Si nu se poate sa primesc aici fericirea?
    -Ne pare rau: nu.
    -De ce nu?
    -Fiindca asa e regula.
    -Care regula?
    -Cea instituita de Tatal.
    -Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!
    -Pai nu e crud.
    -Nu e?
    -Nu.
    -Dar cum asa?
    -Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.
    -Cum adica?
    -Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.
    -Nu mi se pare corect!
    -Treaba ta.
    -Totusi, ce pot face acum?
    -Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.
    -Bine, si ce fac daca merg inapoi?
    -Exersezi fericirea.
    -Exersez fericirea? Si cum fac asta?
    -Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.
    -Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata…
    -Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.
    Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.
    Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectezi o parte din ele spre tine insuti.
    Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe. Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa oferi lor. Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…
    -Oh, ce simplu e!
    -Da, e simplu ca buna ziua!
    -Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?
    -Incearca sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Incearca sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te tii in limita bunului simt. Daca o treci, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.
    Si inca un lucru: incearca sa zici “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.
    -Deja ma simt fericit!
    -Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.
    -Va multumesc - ma simt atat de fericit!
    -Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheiase Judecatorul.
    Spiritul dezancarnat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.
    Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.
    Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.
    -Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.
    -Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un alt halat alb.


    NB1 - Cea mai veche aparitie detectata prin Google este din Reteaua literara la care accesul este pe baza de inscriere. Ea este datata 15 iulie 2010. Dupa 1 oct. ac apare si la altii.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  2. #107
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Am primit astazi un alt e-mail in stilul glorios de copy-paste-FW . Cum mi-a retinut atentia il postez, chiar daca mai exista in nenumarate locuri de pe web.
    Dimineata, cand din diferite motive, persoana care ma priveste din oglinda este morocanoasa imi aduc aminte de urmatoarea metafora japoneza:

    Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept "Casa celor 1000 de oglinzi". Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate si dand din coada.
    Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: "Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!"

    In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: "E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata".
    Toate chipurile sunt oglinzi. Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i intalnesti?

    Facand corectura de spatii si sfarsit de linie mi-a trecut prin minte ca s-ar putea ca forumul Santamia sa fie si el un soi de casa cu 1000 de oglinzi.
    Teoretic 3424 (in crestere continua), practic aproximativ 1000/zi.

    Sursa cea veche a povestii http://etimofte.wordpress.com/2008/0...lclor-japonez/

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  3. #108
    Ilia Avatar
    Ilia este offline Utilizator Copacel roditor
    Data inscrierii
    noiembrie 2007
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    609

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Povestea stancii - Arsenie Boca
    Un om dormea în coliba lui, când, într-o noapte, camera s-a umplut de Lumină și i-a apărut Dumnezeu.
    Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru el și i-a arătat o stâncă mare din fața colibei. I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a și făcut.
    Mulți ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui împingea din toate puterile, cu umerii proptiți de suprafața masivă și rece a stâncii de neclintit.
    În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist și istovit în coliba lui, simțind că a irosit întreaga zi fără nici un folos.
    Tocmai când bărbatul era mai descurajat, necuratul a decis să-și facă apariția în gândurile lui deznădăjduite:
    — De atâta timp împingi piatra și ea nici nu s-a clintit...
    Așa că omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat și că toată munca lui va fi un eșec.
    Aceste idei l-au deprimat și descurajat și mai mult.
    Necuratul i-a spus:
    — De ce te ruinezi singur? Petrece-ți timpul făcând doar un efort minim și te vei simți mai bine.
    Bărbatul, ostenit, tocmai așa își propusese să facă, dar înainte de asta a decis să se roage și să-I spună păsul Domnului.
    — Doamne, a spus, am muncit mult și greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. După atâta timp, nu am reușit să mișc piatra nici cu jumătate de milimetru. Cu ce am greșit? De ce n-am izbutit?
    Domnul i-a răspuns înțelegător:
    — Omule, când ți-am cerut să-mi slujești și tu ai acceptat, ți-am spus că îndatorirea ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai și făcut. Niciodată nu am spus că aștept ca tu să o miști. Datoria ta era doar să împingi. Și acum vii la Mine obosit spunând că ai dat greș. Așa să fie…? Privește la tine… Brațele îți sunt puternice și musculoase, spatele e vânjos și bronzat, mâinile îți sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ți-au devenit tari și puternice. Te-ai dezvoltat mult și capacitățile tale sunt peste ce te-ai fi putut aștepta să ai. Adevărat, nu ai mișcat stânca. Dar însărcinarea ta a fost să mă asculți și să împingi, ca să-ți pui la încercare credința și nădejdea în înțelepciunea Mea. Ceea ce ai și făcut. Acum, omule, Eu voi muta stânca.
    Câteodată, când auzim cuvântul lui Dumnezeu, avem tendința să ne folosim gândirea pentru a descifra ce vrea El, când, de obicei, El nu ne cere decât simplă ascultare și încredere în El.
    Cu toate că noi credem că prin credință mutăm munții, de fapt tot Dumnezeu este cel Care îi mută din loc.
    „Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.“
    Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi. T.Arghezi

  4. #109
    Ilia Avatar
    Ilia este offline Utilizator Copacel roditor
    Data inscrierii
    noiembrie 2007
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    609

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    GURA LUMII (parabola)
    „Se povestește într-o carte veche că un tată și cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl și fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu niște oameni care i-au luat în primire, zicându-le: “Ce oameni proști, își rup încălțămintea și picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!”.
    Atunci, tatăl se sui pe măgar și plecă. Curând se întâlniră cu alți călători care și aceia, i-au luat în râs: “Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!” Tatăl coborî și sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alți călători. Văzându-i, aceștia spuseră: “Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creștere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar “.
    “Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceștia?” zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câțiva pași și alți oameni pe care-i întâlniră ziseră: “Ia, uitați-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoși merg călare pe un biet măgar”.
    “Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceștia nu o scoatem noi la capăt. Hai să mai încercăm alta!” Coborâră amândoi de pe măgar, luară o prăjină de lemn și, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate și porniră cu el la drum.
    Când se întâlniră cu alți călători, aceștia începură să râdă de ei ca de niște nebuni că n-a mai fost chip, se spune în povestire, și de supărare, omul nostru a trântit măgarul într-o râpă, într-un râu și s-a întors acasă fără el numai să scape de gura lumii…”

    sursa: net
    Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi. T.Arghezi

  5. #110
    Ilia Avatar
    Ilia este offline Utilizator Copacel roditor
    Data inscrierii
    noiembrie 2007
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    609

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    "O femeie a visat ca intra intr-un magazin complet nou si, spre surpriza ei, il intalneste pe Dumnezeu la casierie.
    - Ce vinzi acolo? l-a intrebat ea.
    - Tot ce iti poate dori inima, i-a raspuns Dumnezeu.
    Nevenindu-i sa-i creada urechilor, femeia s-a decis sa ceara cele mai bune lucruri la care poate spera o fiinta umana.
    - Doresc pace interioara, iubire, fericire, intelepciune si eliberarea de teama, a spus ea. Apoi, dupa ce s-a mai gandit, a adaugat:
    - Nu doar pentru mine, ci pentru toti oamenii de pe pamant...
    Dumnezeu a zambit:
    - Cred ca m-ai inteles gresit, draga mea. Noi nu vindem fructe aici, ci doar seminte..."

    Anthony de Mello
    Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi. T.Arghezi

  6. #111
    Ilia Avatar
    Ilia este offline Utilizator Copacel roditor
    Data inscrierii
    noiembrie 2007
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    609

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Micul Suflet

    [dupa Neale Donald Walsch - The Little Soul and The Sun]


    O data ca niciodata, a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu:
    - Stiu cine sunt!
    Si Dumnezeu a raspuns:
    - Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?
    Sufletelul a strigat :
    - Eu sunt Lumina!
    Dumnezeu a zambit cu drag:
    - Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.

    Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere.
    - Oau ! spunea Micul Suflet, “asta e grozav!”
    Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus :
    - Acum ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ?
    - Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat? il intreba Dumnezeu.
    - Pai, raspunse Sufletelul, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.
    - Dar tu chiar Esti Lumina! ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg.
    - Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.
    - Asa deci ? raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.

    Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba :
    - Ar fi totusi un lucru…
    - Ce? intreba Sufletelul.
    - Pai, exista doar Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu, si astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa experimentezi Ceea ce Esti atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti.
    - Adica ? intraba confuz Micul Suflet.
    - Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele fara una din lumanarile sale… si fara tine el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina cand tu esti in Lumina?
    - Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie…
    Dumnezeu zambi din nou si-i spuse :
    - Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric.
    - Ce este intunericul ? intreba Micul Suflet.
    - Este ceea ce tu nu esti.
    - Imi va fi frica de intuneric ? intreba Micul Suflet.
    - Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam ; doar ne prefacem ca e intuneric .
    - Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.

    Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea experimenta ceva anume, exact opusul starii respective va trebui sa apara :
    - Si asta este un mare dar, pentru ca fara aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb fi Lumina in Intuneric, si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei stii Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta. Lasa-ti Lumina sa straluceasca pentru a afla si ceilalti cat de special esti.
    - Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt? intreba Micul Suflet.
    - Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula! Dar aminteste-ti, “special” nu inseamna “mai bun”. Totii sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca esti special.
    - Minunat ! radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc!
    - Si poti sa incepi lucrul acesta chiar acum! ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba :
    - In ce mod iti doresti tu sa fii special ?
    - Nu inteleg… raspunse Micul Suflet.
    - Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator. Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special?
    Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment :
    - Ma pot gandi la multe feluri de a fi special! exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii.
    - Intr-adevar, ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina.
    - Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special fiind iertator. E special sa fii iertator?
    - O da! e foarte special.
    - Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa experimentez ce inseamna sa fii iertator.
    - Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.
    Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii.
    - Ce anume ar trebui sa stiu ? ofta Micul Suflet.
    - Nu ai pe cine sa ierti…
    - Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.
    - Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau!

    Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur incat Micul Suflet abia o putea privi.
    - Atunci pe cine ai putea ierta ? intreba Dumnezeu.
    - Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna Micul Suflet. Imi doream sa experimentez iertarea. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator.
    Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist. Dar chiar atunci un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie.
    - Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.
    - Da ?!? se lumina Micul Suflet, dar cum?
    - Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.
    - Poti face tu acest lucru ?
    - Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel incat tu sa ai pe cine ierta.
    - Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta? intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de putermic incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult incat Lumina ce-o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face, pe tine - care esti atat de usor incat dansezi deaspura stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului – sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri ?

    Micul Suflet fu suprins de raspuns.
    - Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul vreacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti amintesti. Am fost amandoi un Tot. Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Asupritorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta Ceea ce Suntem cu Adevarat. Sufletul cel Prietenos explica mai departe : Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi «cel rau» de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea experimenta cum e sa fii Cel care Iarta.
    - Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator? intreba Micul Suflet putin speriat.
    - Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel Prietenos facandu-i un semn cu ochiul.
    Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba :
    - Ai avut dreptate inainte, sa stii.
    - La ce te referi ?
    - Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute… Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As avea o favoare sa-ti cer.
    - Cere-mi orice! striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!
    Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.
    - Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger sa faci toate acestea pentru mine…
    - Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu. Toti sunt ingeri. Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit doar ingeri.
    Si atunci MiculSuflet nu-si dorui nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau:
    - Ce pot sa fac pentru tine ?
    Sufletul cel Prietenos raspunse:
    - Atunci cand te voi lovi si te voi izbi… in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment… aminteste-ti te rog Cine Sunt cu Adevarat.
    - Oooo, imi voi aminti! plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici.
    - Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem.
    - Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar - sansa de a experimenta Cine Sunt cu Adevarat.

    Si astfel cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special, si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special numit Iertare.

    Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii, si sa multumeasca oricarui suflet care facea acest lucru posibil. Si ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui, chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu :
    - Adu-ti aminte, eu va trimit doar ingeri.
    Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi. T.Arghezi

  7. #112
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Desi circula prin e-mailuri de cateva zile, poate prinde bine si produce ceva rezonante:
    Un orasan primeste vizita unui prieten al sau dintr-un sat indepartat si merg in centrul orasului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau. Dintr-o data sateanul ii spune:
    - Am auzit un greiere.
    - N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus orasanul.
    - Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat sateanul.
    - Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.

    Sateanul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.

    - E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
    - Nu! a spus sateanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
    - Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
    - Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.

    A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.

    - Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat sateanul.

    Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

    Ascultand zi de zi la televizor "stiri" politice si/sau diverse tragedii,catastrofe,etc... URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU,se fixeaza pe tot ce este rau,urat, nefolositor...

    Ni se induce FRICA!

    Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi si ce este cel mai rau, de sentimentele noastre) si... NU STIM DE UNDE... CAND... SI CUM...

    Raspunsul este:

    UITE ASA: ascultand asa zisele ,,informatii", care de fapt sunt praf in urechile noastre,ne lasam prinsi in aceasta capcana.

    Toata ziua spunem: e greu..., oamenii sunt rai..., traim intr-o lume nesigura... nu am incredere in nimeni..., etc.

    Si in tot acest timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi... nu le mai auzim!
    Dupa valul asta de frig, vor fi toate conditiile pentru a raspunde acelei chemari:
    "Veniti, privighetoarea canta si liliacul e-nflorit!"

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  8. #113
    Ilia Avatar
    Ilia este offline Utilizator Copacel roditor
    Data inscrierii
    noiembrie 2007
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    609

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Am citit astăzi o poveste foarte frumoasă despre un împărat care a primit doi șoimi; unul a fost antrenat, despre celălalt i s-a spus că refuză să se dezlipească de creanga pe care stătea.
    Unul dintre slujitori trebuia să se cațere în fiecare zi în copac să-i ducă de mâncare.
    După ce a încercat în fel și chip să facă șoimul să zboare de pe creangă, împăratul și-a rugat supușii să-l ajute.
    Un bătrân înțelept s-a oferit să facă el asta și, a doua zi când s-a trezit, împăratul a văzut șoimul zburând de colo-colo.
    - Cum ai făcut? și-a întrebat supusul.
    - A fost foarte simplu. Nu a trebuit decât să îi tai craca de sub picioare.
    Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare, ca să ne aducem aminte că putem zbura.

    sursa: mail
    Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi. T.Arghezi

Pagina 8 din 8 PrimulPrimul ... 2345678

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •