Pagina 7 din 8 PrimulPrimul 12345678 UltimulUltimul
Rezultate de la 91 la 105 din 113
Like Tree8Likes

Subiect: Povestioare cu talc

  1. #91
    Alchimiel este offline USER Bobocel
    Data inscrierii
    ianuarie 2008
    Posturi
    455

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Buddha povestește următoarea parabolă, într-o sutră:
    " Un călător întâlni un tigru. Fugi, urmărit de tigru, până ajunse la o prăpastie. Se agăță de corzile unei vițe sălbatice și-și dădu drumul în prăpastie. Tigrul îl aștepta sus. Omul privi în jos și văzu că în fundul prăpastiei îl pândea alt tigru. Și doi șoareci începură să roadă corzile viței ... Atunci, omul văzu, crescută într-o crăpătură a stâncii, o fragă. Ținându-se de corzi, se întinse și o culese. O băgă în gură. Ce gust minunat avea ! "

  2. #92
    mama dana Avatar
    mama dana este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    noiembrie 2008
    Posturi
    79

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniștit.În prima dimineața din noua casă, în timp ce își savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care își întindea cearceafurile în balcon.
    „Ce cearceafuri murdare intinde vecina noastra in balcon!Cred că are nevoie de un nou săpun.Poate ar trebui s-o învăț să-și spele cearceafurile!”
    Soțul ei privi și rămase tăcut.Și așa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observațiile, în timp ce vecina își întindea rufele la soare.După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate și îi spuse soțului ei:
    ”Privește, a învățat să spele rufele!O fi învățându-o altă vecină?
    Soțul ei îi răspunse:
    “Nu,azi m-am trezit mai de dimineață și am spălat geamurile casei noastre!”
    Și în viață este așa!Totul depinde de curățenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele.Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm și să ne curățăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalți.Fără îndoială azi, te văd mult mai bine ca ieri.O zi fericită!

  3. #93
    Ta`Incaal este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2009
    Posturi
    7

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Era odata ca niciodata intr-un coltisor al Africii, un regat, condus desigur de un rege .Acest rege era cunoscut ca fiind foarte cinstit, dar mai ales foarte intelept. Intr-o zi pleaca la vanatoare cu prietenul lui cel mai bun, care insa avea un obicei ciudat: de cate ori vorbea cineva cu el, acesta ii raspundea 'ESTE FOARTE BINE !'. Revenind la regele nostru, acesta plecase la vanatoare, dar in timpul acesteia prietenul ii taie din greseala degetul mare de la piciorul stang....
    'Uite ce ai facut !!!' spuse regele infuriat
    'Este foarte bine !' ii raspunse prietenul
    'Cum este foarte bine ?!? Asa prieten imi esti tu ?!?'
    Si astfel se trezi prietenul nostru in inchisoare....
    Dupa cateva luni regele porni din nou la vanatoare, insa se aventura prea departe, pierzandu-se. Hoinarind, se intalnesc cu un grup de canibali , care dupa ce-i ucise garzile si le pusese la saramura se pregateau sa-l faca barbeque pe rege, ca dee! era mai grasun ! Insa unul dinte canibali observa degetul taiat si injurand, il elibera...
    'Cum? ma eliberati ?' spuse regele uimit
    'Da...' se auzi raspunsul
    'De ce ?'
    'Nu mancam oamenii ciopartiti, sunt slabi! Daca erau puternici nu ar fi fost ciopartiti !'
    Aducandu-si aminte de prietenul sau azvarlit in inchisoare, regele ii multumi in gand de mii de ori, si imediat ce se intoarse in regat il elibera, oferindu-i mii si mii de daruri...
    'Imi pare rau, prietene, ca te-am aruncat in haul inchisorii... mi-am pierdut judecata! Imi pare rau...!'
    'Ba a fost foarte bine !' ii raspunse prietenul
    'Cum adica a fost bine...ti-ai pierdut mintile ?'
    'Ba deloc! Gandeste-te, deca nu m-ai fi aruncat in inchisoare eu as fi mers cu tine in continuare la vanatoare !'

  4. #94
    lovelife este offline Moderator De'al casei
    Data inscrierii
    iulie 2006
    Locatie
    Galati
    Posturi
    2.040

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
    Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.
    Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.
    Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.

    Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor.
    Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"
    Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa.
    Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.
    Omul pios a spus: "nu inteleg"
    "Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi"
    Un site
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    si un
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    pentru mamici unde se dezbat subiecte despre sarcina, nastere precum si crestere si educarea copiilor.
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  5. #95
    Camelia Avatar
    Camelia este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    noiembrie 2006
    Locatie
    Ploiesti
    Posturi
    2.432

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Maimuța Ofensată



    de A. Dumitru



    Odată, o maimuță din evul anecdotic,

    Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic

    A zis: ATENȚIE! Sunt foarte ofensată....

    Circulă-n lume vorba deloc adevărată

    Că omul ar descinde din buna noastră rasă...

    Însăși ideea aceasta îmi pare odioasă.

    Ați pomenit vreodată divorțuri printre noi,

    Copii lăsați pe drumuri sau imnuri de război?

    Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,

    Drogați, lacomi de cărnuri și homosexuali,

    Escroci, bandiți gherile sau vreo tutungerie?

    În neamul nostru nobil, nu vezi așa prostie,

    Noi n-avem mafii crude în stirpea noastr-aleasă .

    Nici teroriști, nici dogme, nici luptele de clasă,

    Cât am bătut eu jungla, scuzați, n-am observat

    În obștea de maimuțe, cocotier privat,

    Nici garduri și nici paznici, nici pui murind de foame

    Sau omorâți în taină de așa-zise "MAME"...

    Nu veți vedea vreodată, cât soarele și luna,

    O minte de maimuță dospind în ea minciuna.

    Chiar de-aș fi silită de vreun laborator,

    N-aș deveni port-bâtă și nici informator.

    Și iată încă una din lumea cea de jos:

    La noi nu se întâmplă război religios,

    Nici "sfinte" inchiziții, nici libertate-n lanțuri,

    Nici chefuri după care să ne culcăm în șanțuri

    Și nicio îndoială ce duce l-ateism,

    Nici ordini mondiale, nici materialism. ..



    E adevărat că omul a coborât ca soi,

    Dar, sa fim rezonabili, n-a coborât din noi!
    "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede!" - proverb romanesc


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.



    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  6. #96
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
    - Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun.
    Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?

    Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
    - Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
    - Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
    - As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
    - Bine, incuviinta batranul intelept.

    Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
    - Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie.
    E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

    Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea.
    Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.

    ... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
    - Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
    - Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el.
    Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.

    Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
    - Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
    - Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
    - Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.

    Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
    - Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta.
    Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
    Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
    - Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

    Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  7. #97
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.
    Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi.
    “Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
    Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
    Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
    Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
    Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  8. #98
    rose este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2009
    Posturi
    30

    Implicit

    Era odata un rege care avea 4 neveste.

    Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
    din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce
    era mai bun.

    De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
    mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

    Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
    intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele
    avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

    Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie
    in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea
    il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

    Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata
    lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi
    singur."

    O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am
    daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu
    am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

    "Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
    Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

    Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
    Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

    "Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.

    Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
    intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei
    sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

    "Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua
    sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.

    Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita
    imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

    Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
    tine cand am avut ocazia!"

    In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

    Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
    investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

    Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

    Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

    Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa
    averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

    Deci, sa-l cultivam, sa-l facem puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca
    este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru
    eternitate.

    sursa: editura foryou

  9. #99
    rose este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2009
    Posturi
    30

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    CREIONUL

    Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
    - Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
    Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
    - E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
    Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
    - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
    - Totul depinde de felul cum privesti lucrurile.
    Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.

    Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
    A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
    A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este important este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
    A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
    Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta

    Paulo Coelho

  10. #100
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Poveste
    de Max Lucado

    Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.
    Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.
    De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.
    Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.
    Tot stelute primeau si cei talentati unii ;puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute.... Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.
    Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
    Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.
    Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta... si imediat o sa primeasca bulinute!!!
    Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.
    „Merita multimea asta de buline negre”, isi spuneau omuletii unii altora.
    „Este clar ca nu e bun de nimic!”
    Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el:
    „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el. In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.
    Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.
    Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.
    „Ca ea vreau sa fie”, ii trecu prim minte lui Pancinello.
    „Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!” Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.
    „Nu este mare lucru”, ii raspunse ea. „In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.”
    „Pe Eli?”
    „Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.”
    „Dar de ce?”
    „Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
    „Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?”, striga el dupa ea. Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.
    „Dar nu este drept!”, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli..
    Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:
    „Eu aici nu raman!”, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
    „Pancinello, tu esti?”, se auzi un glas patrunzator. Pancinello se opri.
    „Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!” Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.
    „Stii cum ma cheama?”, il intreba Pancinello.
    „Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat!”
    Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca.
    „Hmm...”, murmura mesterul ingandurat, in timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
    „Se pare ca ai adunat ceva etichete...”
    „Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!”
    „Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!”
    „Chiar nu-ti pasa?”
    „Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!”
    Pancinello incepu sa rada:
    „Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?”
    Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:
    „Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!”
    Nimeni..., niciodata... . nu-l mai privise astfel pe Pancinello.. . si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
    „In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine”, continua apoi Eli.
    „Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, raspunse Pancinello.
    „Stiu, mi-a povestit despre tine.”
    „De ea de ce nu se prind etichetele?”
    „Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii.. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!”
    „Cum adica?”
    „Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?”
    „Pai, nu prea....” Eli zambi.
    „Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.”
    Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:
    „Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!” Pancinello nu se opri din mers, dar gandi:
    „Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”
    Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina...

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  11. #101
    rose este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2009
    Posturi
    30

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    A fost odata un baietel cu un caracter foarte urat.

    Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet plin de cuie si i-a spus:

    - Bate cate un cui in pomul din spatele gradinii de fiecare data cand te superi sau te certi cu cineva!

    In prima zi baiatul a batut 37 de cuie. In saptamanile care au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in copac s-a micsorat de la o zi la alta.

    Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-un copac!


    In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut niciun cui in pom. S-a dus prin urmare la tatal sau sa-i spuna ca nu a mai batut niciun cui in acea zi.

    Tatal lui i-a spus atunci:

    - Scoate cate un cui din pom pentru fiecare zi care trece fara sa iti pierzi rabdarea!

    Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din pom. Tatal l-a condus pe baiat pana in fata pomului si i-a spus:

    - Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveste cate gauri sunt in copac! Nu va mai fi niciodata ca inainte…

    Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana, la fel ca aceasta…

  12. #102
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Un împărat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniță și i-a spus că-l va elibera dacă va răspunde la întrebarea:
    Ce vrea de fapt femeia?

    Tânărul și-a chemat și a întrebat mama , sora, verișoara, vecina, dar nici una n-a putut să dea un răspuns corect. În fine a chemat și o vrăjitoare bătrână și urâtă. Aceasta i-a promis că-i spune răspunsul corect cu condiția ca după ce va fi eliberat o va lua de soție.
    Neavând altă soluție tânărul a acceptat.
    Răspunsul dezvăluit de vrăjitoare a fost: Femeia, de fapt, dorește să fie stăpâna propriei vieți!
    Împăratul l-a eliberat imediat.
    A urmat nunta și noaptea nunții.
    Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără și deosebit de frumoasă care i-a spus: pentru că te-ai ținut de cuvânt, jumătate de zi voi fi bătrână și urâtă, iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără și în care să fiu bătrână.

    Tânărul căzu pe gânduri: să râdă toți de el văzându-l cu o bătrână și urâtă, iar noaptea să petreacă cele mai plăcute clipe alături de o tânără fermecătoare sau să se plimbe pe ziuă cu cea mai frumoasă fată printre oameni iar noaptea....
    În cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede că e mai bine.
    Imediat a venit și răspunsul: Voi fi tot timpul tânără și frumoasă, pentru că am găsit bărbatul, care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria viață.


    Morala:
    NU CONTEAZĂ DACĂ O FEMEIE E FRUMOASĂ SAU URÂTĂ . ÎN FOND, FIECARE POATE SĂ FACĂ PRECUM VRĂJITOAREA DIN POVESTIOARĂ.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  13. #103
    rose este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2009
    Posturi
    30

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Am avut un vis in noaptea de Craciun...
    Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,
    Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:
    Una era a mea, cealalta a Lui.
    Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri
    Reprezentau o zi din viata mea...
    M-am oprit ca sa privesc in urma
    Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.
    Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,
    Nu mai era decat una singura...
    Am revazut filmul vietii mele...
    Ce surpriza!
    Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
    Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:
    Zile de neliniste si de rea-vointa,
    Zile de egoism sau de proasta dispozitie,
    Zile de incercari si de indoiala,
    Zile de nesuportat,
    Zile in care eu fusesem de nesuportat...
    Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
    "Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!
    De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
    De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,
    In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."
    Iar Domnul mi-a raspuns:
    "Dragul meu,
    zilele pentru care n-ai vazut
    Decat o singura urma de pasi pe nisip
    sunt zilele in care te-am purtat pe brate...
    "

    Ademar Barros (poet brazilian)

  14. #104
    rose este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2009
    Posturi
    30

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    A fost odata un baietel cu un caracter foarte urat.
    Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet plin de cuie si i-a spus:

    - Bate cate un cui in pomul din spatele gradinii de fiecare data cand te superi sau te certi cu cineva!

    In prima zi baiatul a batut 37 de cuie. In saptamanile care au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in copac s-a micsorat de la o zi la alta.
    Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-un copac!

    In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut niciun cui in pom. S-a dus prin urmare la tatal sau sa-i spuna ca nu a mai batut niciun cui in acea zi.

    Tatal lui i-a spus atunci:

    - Scoate cate un cui din pom pentru fiecare zi care trece fara sa iti pierzi rabdarea!

    Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din pom. Tatal l-a condus pe baiat pana in fata pomului si i-a spus:

    - Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveste cate gauri sunt in copac! Nu va mai fi niciodata ca inainte…

    Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana, la fel ca aceasta…

  15. #105
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Lectie de fiscalitate

    Într-o dimineață, stăpânitorul unei cetăți fu trezit de niște strigăte care se auzeau din piață: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ați mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat și privind pe fereastră, văzu un târgoveț ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulțime de mușterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, își spuse mai-marele cetății și, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic și îi porunci: „Ia cinci galbeni și mergi în piață să cumperi mere de la târgovețul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic și îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te și cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgovețul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni și îl trimise în piață. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveț și îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi așa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetății, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ți confisc căruța asta cu mere”.
    Zis și făcut. Întors la șeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruța cu mere a tărgovețului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit și, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reușit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate și apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
    mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfățișă dinaintea stăpînitorului cetății și glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reușit să târguiesc decât cinci mere”.
    Mai-marele cetății mușcă dintr-un măr și cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Și, cu toate astea, târgovețul acela avea o mulțime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

    NB Povestirea a aparut astazi in mai multe locuri la aceasta adresa:
    http://www.campeanu.ro/a/Articole/E-...mpozitele.html
    se specifica : culeasa din folclorul internet

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •