Pagina 4 din 8 PrimulPrimul 12345678 UltimulUltimul
Rezultate de la 46 la 60 din 113
Like Tree8Likes

Subiect: Povestioare cu talc

  1. #46
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Nu stiu cine a scris-o, dar mi-a placut...

    ISTORIA CELOR DOUĂ PIETRICELE ALBASTRE


    Două pietricele, cam de mărimea unei castane, zăceau în prundișul unui vesel pârâu de munte. Se aflau laolaltă cu celelalte pietre de acolo, unele mai mici, altele mai mari, dar erau diferite de toate celelalte, pentru că erau albastre. Când bunul soare le dezmierda cu razele sale, ele străluceau de parcă ar fi fost două bucăți de cer căzute pe pământ.
    Cele două pietricele știau că sunt cele mai frumoase dintre toate celelalte aflate în pârâu și să lăudau de dimineața până seara: Noi suntem copiii cerului! , strigau, când una, când cealaltă, pietrelor obișnuite aflate în preajmă. Păstrați distanța! Noi avem sângele albastru! Nu avem de-a face cu voi!
    De fapt erau două pietricele insuportabile și arogante, care își petreceau zilele gândindu-se numai la ceea ce s-ar fi întâmplat cu ele când cineva avea să le descopere. Desigur – își spuneau – vom fi puse într-un colier împreună cu alte pietre prețioase, așa cum suntem și noi. Și visau împreună: Vom fi pe coroana reginei Olandei sau în inelul prințului de Galia. Ne așteaptă o viață frumoasă: case luxoase, baluri, petreceri. Vom ajunge până la capătul lumii.
    Într-o bună dimineață, pe când razele soarelui se jucau pe luciul apei cristaline, un om s-a aplecat, și-a întins mâna și a cules cele două pietricele albastre.
    Cele două pietricele erau nespus de fericite: Ura! – au strigat. Am plecat! Ce timpuri bune ne așteaptă! S-au simțit cele mai norocoase pietre din lume. Nu așteptau decât ca visurile lor să se transforme în realitate.
    Au fost puse într-o cutie, împreună cu alte pietre colorate. Rămânem aici pentru puțin timp, și-au spus, fiind sigure de frumusețea și valoarea lor neîndoielnică.
    Totuși lucurile au fost altfel decât bănuiseră. Cele două pietricele au fost zdruncinate încoace și încolo. Mereu au schimbat cutiile, au fost puse pe cântar și pipăite insistent de mâini aspre. Au rămas în cele din urmă singure, parcă uitate, într-o cutiuță.
    Mai târziu, însă, o mână le-a luat și le-a așezat cu necuviință pe un zid, în mijlocul altor pietre, pe o suprafață de ciment foarte lipicioasă. Hei, fii mai delicat, strigau cele două pietricele albastre, suntem pietre prețioase. Drept răspuns, câte o lovitură de ciocan le-a fixat definitiv.
    Revoltate au început să strige: Neciopliților, nepricepuților, bădăranilor, voi nu înțelegeți cât suntem de importante? Cele două pietricele albastre amenințau, plângeau, implorau. Dar n-a fost de nici un folos. Tot prizoniere în zid au rămas. Dezamăgirea și amărăciunea le-a întunecat cu reflexe viorii.
    Timpul trecea încet iar cele două pietricele nutreau un singur gând: să fugă. Dar cimentul era tare și imposibil de convins să le elibereze. Au zărit însă un firicel de apă ce se prelingea pe acolo și l-au rugat: Strecoară-te sub noi, te rugăm, și desprinde-ne de pe acest zid nenorocit!
    Apa nu s-a lăsat mult rugată. Nu era nevoie de insistență căci era bucuria ei să se strecoare sub ziduri și să distrugă cât mai mult. A trecut la lucru și, ușor-ușor, a reușit să se strecoare și să fărâme câte puțin cimentul. După câteva luni de perseverență cele două pietricele au putut să se miște. Într-o noapte umedă și rece cele două pietricele au căzut pe pământ, eliberate în sfârșit din acea închisoare insuportabilă. Suntem libere – au strigat amândouă în culmea fericirii.
    Însă, jos fiind, au putut vedea zidul în care fuseseră fixate, acea pușcărie înaltă în care și-au petrecut atâta timp. Și, privind spre acel zid, nu mică le-a fost mirarea: lumina lunii ce străbătea printr-o fereastră lumina un mozaic superb. Mii de pietricele viu colorate și aurite formau chipul Sfintei Fecioare Maria. Era cea mai frumoasă imagine pe care cele două pietre o văzuseră vreodată. Dar ceva îi lipsea… Fața, chipul blând și dulce al Mariei, avea ceva neobișnuit. Părea oarbă, căci îi lipseau ochii.
    Oh, nu, au exclamat amândouă, dânduși seama de grozăvie. Ele fuseseră tocmai ochii Mariei. Își imaginau acum cât de bine se potriveau acolo, cât de frumos trebuie să fi strălucit și cât de mult trebuie să fi fost admirate de oameni. Regretau acum fapta lor nesăbuită dându-și seama ce nechibzuite au fost.
    Dis de dimineață a ajuns acolo omul care făcea curățenie în biserică și, din neatenție, a călcat pe cele două pietricele aflate la pământ. Supărat, le-a dat deoparte cu piciorul. Apoi, fiind încă întuneric, nu le-a deosebit bine și le-a strâns cu mătura pentru a le arunca la gunoi împreună cu praful și alte pietre neînsemnate.


    Istoria celor două pietricele albastre are un sfârșit trist, pentru că ele nu au înțeles un mare adevăr. Se înșelau văzând în sine ceea ce nu era adevărat, fugeau de realitate rătăcind prin visuri. Din această cauză nu au descoperit frumusețea și bogăția pe care o primiseră de la Dumnezeu.
    La fel ca și ele, fiecare dintre noi are un loc al său în lume bine stabilit de Dumnezeu. Să nu uităm că fiecare dintre noi este așezat de Dumnezeu acolo unde îi este locul și că tocmai în acel loc, rânduit de Dumnezeu, este cel mai frumos și mai potrivit să fie.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  2. #47
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Cărțile înțelepților

    Poveste de Geta Heimerl

    EI, copilul, într-o zi a fost dus în lumea Tatălui Ceresc. Aici erau 3 înțelepți. Aceștia i-au pus în față 3 cărți, fiecare îmbrăcată altfel și i-au spus:
    - Ai aici: Cartea Cunoașterii, Cartea Bogăției și Cartea Aventurii. Alege cartea care-ți place cel mai mult, dar fără să deschizi vreuna.
    Copilul, tânărul (în cealaltă dimensiune părea mai matur) a ales cartea cea mai frumos îmbrăcată.
    Când unul dintre înțelepți a deschis-o, tânărul și-a dat seama că era Cartea Aventurii.
    - Nu este ceea ce vreau, a spus.
    Peste alte zile, copilul este dus din nou în lumea Tatălui Ceresc. I se pun din nou în față cele 3 cărți.
    De această dată a ales-o pe cea mai prost îmbrăcată. Dar era tot Cartea Aventurii.
    - Dar nu este ceea ce vreau.
    Peste încă câteva luni a fost luat din nou în lumea Tatălui Ceresc.
    Acum i s-au pus în față trei cărți îmbrăcate identic.
    De data aceasta nu a mai ales cu mintea.
    - Rog Divinitatea să-mi deschidă doar Cartea care cuprinde în ea drumul ales de Ea pentru mine, drumul care mă-nplinește.
    Cele 3 cărți s-au îndepărtat una de alta. Cea din mijloc s-a apropiat de tânăr și s-a deschis singură. Pe prima filă scria: Cartea Cunoașterii.
    - Este exact Cartea pe care mi-o doream! strigă cu bucurie tânărul.


    PS Autoarea mi-a permis sa o postez pe Forumul Santamia si m-a rugat sa mentionez ca povestea "a venit" cand facea un tratament unui copilas.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  3. #48
    cris este offline Utilizator De'al casei
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Posturi
    2.533

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Povestioara este remarcabila...hm!
    Vasele cu apa nu mai sunt suficiente.
    Duceti-ne direct la izvor!

  4. #49
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Am primit ieri de la doi prieteni dragi:

    Raiul si iadul

    "Un renumit samurai, cu o constitutie masiva, a hotarat intr-o zi sa viziteze un calugar firav, sperand sa dobandeasca acces la secretele Universului.

    'Calugare', spuse el pe un ton agresiv, specific unui om obisnuit sa comande, 'invata-ma despre rai si iad!'.

    Micul calugar il privi in tacere pe vajnicul luptator. Apoi, dupa cateva clipe, ii spuse samuraiului cu mult dispret:

    "Sa te invat despre rai si iad? Nu te-as putea invata nimic. Esti murdar! Mirosi urat! Sabia ta este ruginita! Esti dizgratios, o adevarata rusine pentru clasa samurailor. Dispari din fata mea imediat! Nu pot sa te suport!".

    Samuraiul era furios. Atat de furios incat intregul corp incepuse sa-i tremure. Fata i se inrosise si valuri de manie ii strabateau trupul. Fulgerator, fara sa mai stea pe ganduri, samuraiul ridica amenintator sabia deasupra capului, pregatindu-se sa il ucida pe calugar. ...

    'Acesta este iadul.', spuse, linistit, calugarul, privindu-l.
    Samuraiul impietri, socat de raspunsul calugarului. Compasiunea si calmul acestui omulet, care isi riscase viata pentru a oferi o invatatura despre iad!
    Samuraiul isi cobori incet sabia, plin de gratitudine si, pentru motive pe care nu le putea explica, inima sa se umplu pe data de o pace cum nu mai cunoscuse.

    ..."Si acesta este raiul", adauga, la fel de calm, calugarul."
    Mi-a placut pentru ca mi-a aratat inca o data ca, aici pe pamant, asa cum suntem putem trai ori iadul ori raiul, iar alegerea ne apartine in intregime.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  5. #50
    Camelia Avatar
    Camelia este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    noiembrie 2006
    Locatie
    Ploiesti
    Posturi
    2.432

    Wink Re: Povestioare cu talc

    aha.
    am inteles. eu sunt buricul pamantului. de mine depinde totul.

    va sa zica, daca sunt pe trecere de pietoni si traversez regulamentar si vine unul si ma da cu capul de asfalt, e vina mea.

    sau cum a fost cazul acelei familii, care era in co la mare. stateau oamenii linistiti si faceau plaja si a venit unul cu gipul peste ei, de i-a bagat in spital, cu picioarele si mainile facute zob. dar e vina lor, nu e asa, ca nu s-au gandit ca vine descreieratul pe plaja plina de oamni si ii face chisalita.

    am mai intalnit genul asta de explicatie, dar in penitenciar, de la un detinut criminal, care spunea ca e adevarat ca si-a injunghiat nevasta cu 65 de lovituri consecutive, dar era vina ei ca il intrebase de ce a baut si de ce cheltuie banii pe care nu ii aveau.
    el era .... intr-o "armonie totala". zambea, se interesa de medicul stomatolog. era ok. era in rai, )). isi facuse misiunea. ) in detentie. se simtea foarte bine. era relaxat. bine mersi.

    iar daca fata lui era socata si depresiva, din pricina intamplarilor la care asistase, era chiar vina ei, nu e asa? in sensul ca ea a ales sa traiasca acel iad...

    oricat ne-am dori, traim unii in campurile altora si faptele noastre ii afecteaza pe cei din jur, in rau sau in bine, oricat de tare ne-am dori sa credem ca este altfel.. poate ca ne dorim asta, uneori, si pentru a scapa de responsabilitatea de a fi corecti. e usor sa faci ce te taie capul fara sa iti pese pe cine afectezi si apoi sa spui celuilalt, celui care poate plange, ca e vina lui ca alege sa traiasca iadul si nu raiul. lucrurile nu stau chiar asa.

    care o fi sensul acestei povesti??
    "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede!" - proverb romanesc


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.



    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  6. #51
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Citat Citat din Camelia Vezi post
    aha.
    am inteles. eu sunt buricul pamantului. de mine depinde totul.
    Alegerea va apartine!

    Incalcarea legilor, respingerea parerilor altora, alegerea modalitatilor de actiune se face prin alegere. Urmate de consecintele aferente.

    oricat ne-am dori, traim unii in campurile altora si faptele noastre ii afecteaza pe cei din jur, in rau sau in bine, oricat de tare ne-am dori sa credem ca este altfel.. poate ca ne dorim asta, uneori, si pentru a scapa de responsabilitatea de a fi corecti. e usor sa faci ce te taie capul fara sa iti pese pe cine afectezi si apoi sa spui celuilalt, celui care poate plange, ca e vina lui ca alege sa traiasca iadul si nu raiul. lucrurile nu stau chiar asa.
    Nu numai faptele ci si gandurile, judecatile si vorbele. Aveti perfecta dreptate in ceea ce priveste responsabilitatea si campurile , numai ca daca vi le-ati folosi ca ca sa analizati CS la fiecare dintre cazurile invocate ati mai afla cate ceva.

    care o fi sensul acestei povesti??
    Va invit sa adaugati si sensurile pe care le-ati gasit dumneavoastra

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  7. #52
    Camelia Avatar
    Camelia este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    noiembrie 2006
    Locatie
    Ploiesti
    Posturi
    2.432

    Smile Re: Povestioare cu talc

    Citat Citat din Ion Furtuna Vezi post
    Alegerea va apartine!

    Incalcarea legilor, respingerea parerilor altora, alegerea modalitatilor de actiune se face prin alegere. Urmate de consecintele aferente.

    ----------------------------
    am crezut ca e simplu de observat faptul ca e o gluma. hehehe!
    a fost o exprimare ca o figura de stil. in sensul ca asa o concluzie ar fi trebuit sa va dea de gandit ca e gresita, ca si concluzie. mai ales ca pe lumea asta, sunt destule cauzele suferintelor, si, din cate imi aduc aminte, nu toate sunt de la noi, ci mai sunt si de la altii. parca asa tin eu minte.


    Nu numai faptele ci si gandurile, judecatile si vorbele. Aveti perfecta dreptate in ceea ce priveste responsabilitatea si campurile , numai ca daca vi le-ati folosi ca ca sa analizati CS la fiecare dintre cazurile invocate ati mai afla cate ceva.
    ===============
    hehehe
    analiza am facut-o intr-o lucrare de cercetare care a fost si premiata. aici insa, nu am intrat in amanunte, ci m-am referit strict la subiect.
    observatia in stil propriu e neavenita.


    [/quote]Va invit sa adaugati si sensurile pe care le-ati gasit dumneavoastra[/quote]

    sensurile alea nu au nici o legatura cu ce ati scris. pentru ca, la o privire atenta, amandoi aveau dreptate. si samuraiul agresiv, care bine facea ca isi dorea sa stie mai mult (dupa cum spune si Constantin Noica: "nu lasa lumea in pace!") si inteleptul care i-a dat o mana de ajutor, demonstrandu-si astfel intelepciunea, in loc sa taca plin de infumurare.

    parerea mea este ca povestioara vorbeste despre sensul corect, despre directia evolutiei si anume, despre autocontrol.

    la urma urmei, samuraiul nu era decat o etapa din evolutia inteleptului.

    va sa zica, cel ce este elevat si evoluat, se ocupa de... estetica (vezi observatiile inteleptului, la vederea samuraiului.) in toate sensurile.
    Ultima editare de Ion Furtuna : 21 aug 2008 la 09:31
    "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede!" - proverb romanesc


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.



    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  8. #53
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Citat Citat din Camelia Vezi post
    am crezut ca e simplu de observat faptul ca e o gluma. hehehe!
    a fost o exprimare ca o figura de stil.
    Multumesc! Mi-ati luat o piatra de pe inima!

    asa o concluzie ar fi trebuit sa va dea de gandit ca e gresita, ca si concluzie. mai ales ca pe lumea asta, sunt destule cauzele suferintelor, si, din cate imi aduc aminte, nu toate sunt de la noi, ci mai sunt si de la altii. parca asa tin eu minte.
    Parerea dumneavoastra! Gasirea de vinovati in jur pentru neplacerile din viata este o atitudine curenta. N-am facut decat sa arat ca fiecare are responsabilitati. E drept ca am lasat-o cam in coada de peste si n-am extins tocmai ca sa las si altora posibilitatea sa se manifeste.

    analiza am facut-o intr-o lucrare de cercetare care a fost si premiata
    Felicitari!

    la o privire atenta, amandoi aveau dreptate. si samuraiul agresiv, care bine facea ca isi dorea sa stie mai mult (dupa cum spune si Constantin Noica: "nu lasa lumea in pace!") si inteleptul care i-a dat o mana de ajutor, demonstrandu-si astfel intelepciunea, in loc sa taca plin de infumurare.

    parerea mea este ca povestioara vorbeste despre sensul corect, despre directia evolutiei si anume, despre autocontrol.

    la urma urmei, samuraiul nu era decat o etapa din evolutia inteleptului.

    va sa zica, cel ce este elevat si evoluat, se ocupa de... estetica (vezi observatiile inteleptului, la vederea samuraiului.) in toate sensurile.
    Multumesc frumos!

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  9. #54
    Camelia Avatar
    Camelia este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    noiembrie 2006
    Locatie
    Ploiesti
    Posturi
    2.432

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    NU, domnule Furtuna, nu am scris deloc faptul ca trebuie sa gasesti vinovati in jur pentru greselile personale, dar nici sa iti inchipui ca esti buricul pamantuilui si ca tot ce ti se intampla ti se datoreaza doar tie.
    Acest excluzivism este daunator si aproape masochist. Am dat si exemple in acest sens.

    Chiar la cursurile de Inforenergetica se invata CAUZELE SUFERINTELOR si acolo prima impartire a acestor cauze este clara: de la TINE SI DE LA ALTII.

    Daca am considera ca e asa, si ca totul ne apartiner ca vina, ar fi valabil ca si totul ne apartine ca realizare, iar acest lucru este fals. nimic nu este facut de unul singur in lumea asta. Influentele sunt multiple interdependentele la fel, nu putem sa ne comportam ca si cum am fi un chist izolat , cetate in cetate. Suntem parti si deci nimic nu se intampla de unul singur, oricat de orgoliosi ar fi unii si ar considera ca e asa.

    intre a consdera ca totul iti apartine si a gasi vinovati in orice greseala este paleta foarte larga de interpretare. Si da, sunt personane care ne fac rau. Iar ele ar face bine sa recunoasca, pentru ca asta se numeste constientizare. Iar constientizarea, este deschiderea spre vindecare si evolutie, dupa cum bine stiti, de altfel.

    Daca ar fi adevarat ca totul ne apartine, atunci ar disparea ideea de dezdaunare in caz de greseala. vreti sa spuneti ca nu vi s-a intamplat sa simtiti ca ati gresit fata de cineva si ca puteati sa indreptati lucrurile, fara sa mai cauzati suiferinta? ganditi-va ca acel altcineva fata de care ati gresit are dreptul la dezdaunare.
    daca porniti de la ideea ca tot ce ii faceti acelui om si gresiti fata de el, acel om merita, inseamna ca nu evoluati, nu? ca aveti dreptul sa raniti pe oricine si sa ii faceti orice. inclusiv sa il omorati , pentru ca daca asa v-a venit pe chelie sa faceti, inseamna ca acel cineva merita. vi se pare corect sa ganditi asa?

    am scris asa, rugandu-va sa fiti personajul principal, pentru ca astfel lucrurile sunt mai aproape si perceptia usor diferita. poate, aceasta perspectiva va ajuta sa intelegeti ce vreau sa spun. si anume ca, in scop didactic, fiind in stare sa fii tu insuti celalt, adica in rolul de agresor, e mai usor sa intelegi ca, in realitate, nimeni nu merita sa fie tratat urat, chiar daca a gresit. Doar astfel il urmam pe Iisus si reusim sa sporim binele in lume.

    Dupa o anumita varsta, incepi sa intelegi care sunt proiectiile tale asupra altora si care sunt agresorii adevarati. si e bine totusi sa nu vezi doar vina ta.
    "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede!" - proverb romanesc


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.



    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  10. #55
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Citat Citat din Camelia Vezi post
    am scris asa, rugandu-va sa fiti personajul principal, in scop didactic
    Aaaaa, ce usurare...
    Ca ma pregateam sa folosesc terapia prezentata pe forum, aceea a iertarii:
    IARTA-MA

    TE IERT

    MULTUMESC

    TE IUBESC
    Ca sa arat ca daca o recomand, o si folosesc.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  11. #56
    Camelia Avatar
    Camelia este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    noiembrie 2006
    Locatie
    Ploiesti
    Posturi
    2.432

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    ))))))))))))))))))) ar fi frumos...

    dar nu e cazul



    ma gandeam la faptul ca mereu se subliniaza in psihologie faptul ca cei ce in copilarie au suferit mult sau au fost tratati cu asprime, sunt oameni dificili la maturitate sau nu reusesc sa isi gasesca linistea. nu in toate cazurile, dar la firile emotional afective cam asa se intampla.
    copilaria este perioada in care avem sansa sa gresim cat vrem si sa fim iubiti si iertati pentru acesta, rezolvandu-ne astfel problemele ..numai ca nu toti parintii inteleg aceasta...

    temperamentale cu care am venit. impulsivitatile, violenta si agresivitatea innascuta se pot slefui in copilarie prin joc, prin realationare de grup, sublimand apoi in creatie sau curiozitate stiintifica... in arte
    toate acestea se slefuiesc si omul devine mai controlat, mai civilizat, mai...om.
    nu se intampla cu toti asa. multi trebuie sa se chinuie si mai tarziu, deoarece nu au o fire fericita. ca samuraiul din povestioara.

    unii sunt chiar educati sa fie egocentrici, razbunatori si sa invinga prin orice mijloace, din pacate



    poate ca si atitudinea aceea de a-ti pune cenusa in cap pt tot ce se intampla, e o forma de smerenie si de slefuire a caracterului. dar nu pentrui toti. pentru unii poate insemna chiar condamnarea la moarte. la moarte spirituala.

    au fost 2 idei pe care le-am intalnit si care de multe ori ma intrebam cum le pot uni intr-o singura atitudine.

    smerenia, si exemplul sfintilor care isi provocau rau pe structura fizica, numai sa isi pastreze smerenia sufleteasca
    si a doua idee
    toate greselie, lectiile de viata, datoriile, karma, se ispasesc in 3 feluri
    suferinta
    intelepciune
    iubire

    mereu ma intrebam cum as putea lega cele doua idei si anume sa ma si smeresc dar nici sa nu sufar.
    daca e scris ca se poate , inseamna ca asa e. numai ca tre s a caut eu solutia. si am gasit=o.

    asa ca, chiar daca pe vremuri oamneii isi rezolvau problemele prin suferinta, a venit vremea sa o facem si altfel.
    "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede!" - proverb romanesc


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.



    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  12. #57
    Camelia Avatar
    Camelia este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    noiembrie 2006
    Locatie
    Ploiesti
    Posturi
    2.432

    Wink Re: Povestioare cu talc

    asa... ia sa il impacam pe simpaticul domn Furtuna cu un fel de povestioara cu talc, gasita de mine intr-un site..
    ea aprtine dnul Firicel Ciarnau, prof de mate in Simeria

    desi este prezentata in stil personal, pt o mai buna intelegere probabil, nus de ce, dar am zis ca aici ii este locul... sper sa fi avut dreptate...


    Piatra

    Fiecare individ are propriul sau sistem de referinta, vede lumea prin prisma proprie si in acest fel actioneaza dupa propriile perceptii. Nimeni nu este de condamnat pentru ca actioneaza intr-un fel sau altul conform modului in care vede lumea.

    O simpla piatra poate fi perceputa si folosita diferit:
    - distratul se poate impiedica de ea;
    - violentul o poate folosi ca arma, sa distruga ceva cu ea;
    - un constructor o poate folosi pentru a cladi ceva extraordinar;
    - un calator se poate odihni pe ea;
    - poetul o poate poetiza;
    - filosoful poate sa scrie carti intregi despre ea;
    - altul poate sa nu vada dincolo de ea, nu poate sa vada decat partea fizica, o simpla piatra, asemenea furnicutei din filmul animat "Bug's life";
    - omul de stiinta poate sa-si imagineze si sa calculeze ca energia stoarsa dintr-o simpla piatra ar fi suficienta sa evapore toate apele din oceanele planetare;
    - sculptorul a vazut si a reusit sa scoata din ea arta ascunsa, s.a.m.d.

    In toate aceste cazuri diferenta nu a fost piatra ci Omul. Acest lucru este valabil in absolut toate domeniile vietii noastre si cu tot ce ne inconjoara. ... depinde de fiecare cum percepe si cum foloseste.
    Va las sa judecati in continuare.. .
    "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede!" - proverb romanesc


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.



    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  13. #58
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Citat Citat din Camelia Vezi post
    tre s a caut eu solutia. si am gasit=o.

    asa ca, chiar daca pe vremuri oamneii isi rezolvau problemele prin suferinta, a venit vremea sa o facem si altfel.
    Sunt numai ochi si urechi! Sper ca nu ma lasati sa mi se lungeasca prea tare. Nu de alta, dar de cand cu o postare de-a dumneavoastra de mai sus, parca incepe sa-mi pese si de estetica.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  14. #59
    Camelia Avatar
    Camelia este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    noiembrie 2006
    Locatie
    Ploiesti
    Posturi
    2.432

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    asta chiar se numeste modestie, pentru ca, din cate va cunosc, de estetica v-a pasat intotdeauna!!
    mda. stiu ca sunteti nerabdator dar sunt in lucru.,
    dar cu rabdarea care stiu ca va caracterizeaza, sper sa reusim intr-o zi sa reluam subiectul
    "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede!" - proverb romanesc


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.



    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  15. #60
    Camelia Avatar
    Camelia este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    noiembrie 2006
    Locatie
    Ploiesti
    Posturi
    2.432

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    FLOAREA ROSIE



    Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

    Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

    Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
    copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

    Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

    Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

    „Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

    Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

    Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

    Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

    Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

    În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
    „Tu nu vrei sa desenezi?”.
    „Ba da!”, a zis baietelul.
    „Ce desen facem?”.
    „Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
    „Cum sa-l fac?” zise baietelul
    „Cum îsi place tie!” raspunse ea
    „Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
    „Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
    „Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
    „Nu stiu!” zise baietelul
    Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…


    Morala?

    Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?

    Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. "

    Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru... nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.


    INTERNET FOLCLOR
    Ultima editare de Camelia : 21 aug 2008 la 14:31
    "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede!" - proverb romanesc


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.



    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •