Pagina 3 din 8 PrimulPrimul 12345678 UltimulUltimul
Rezultate de la 31 la 45 din 113
Like Tree8Likes

Subiect: Povestioare cu talc

  1. #31
    pheonix nemo este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    mai 2007
    Locatie
    Bucuresti
    Posturi
    150

    Implicit

    Talentul Ralucai

    Raluca era o fetita prin clasa a doua sau a treia. Intr-o zi, veni fugind de la scoala, intra in sala de mese si se arunca pe un fotoliu dinspre bucatarie aproape strigand:
    - " Mama ! Trebuie sa fac cumva ceva bani !"
    - " Draga mea ! " - exclama mama. " Ce s-a intamplat cu tine copila ? "
    - " Da ! Mama ! Trebuie ! ", continua Raluca. " Este ceva foarte important si trebuie sa fac numai decat ceva ca sa castig bani multi si cat mai repede! "
    Mama se uita la ea cu mai multa atentie si seriozitate.
    - " Dar pentru ce ? "
    -" Ei bine ", zise Raluca. " Domnul invatator Panzaru, care este si noul nostru Director, ne-a spus azi dimineata la scoala, ca daca nu adunam doua milioane cinci sute de mii de lei in doua saptamani, fratele Andriciuc va trebui sa se intoarca imediat inapoi din India unde este misionar impreuna cu familia sa. Si, oamenii aceea nu vor mai putea sa auda despre Domnul Isus niciodata, murind in pacatele lor mergand cu totii in iad."
    - " Oh, Raluca, dar noi i-am trimis ceva acum nu de mult !"- a zis mama.
    - " Stiu, mamico, dar tocmai asta e problema ! ", a zis Raluca. " Domnul Panzaru ne-a spus ca toti din biserica au crezut ca au adunat bani indeajuns ca sa-i tina acolo, dar colecta luata n-a ajuns ! Apoi, s-a intamplat ceva ca Bordul de Misiune nu mai poate face nimic; si daca nu se aduna acesti bani in doua saptamani, familia fratelui Andriciuc se va intoarce!"
    - " In cazul acesta, problema este foarte serioasa!", a zis mama Ralucai. " Dar, draga Raluca, noi n-avem cum sa adunam doua milioane cinci sute de lei in numai doua saptamani."
    - " Oh, nu ! mamico ! Nu numai noi, ci fiecare clasa din scoala a fost de acord sa stranga cate doua sute cincizeci de mii de lei, asa ca fiecare elev din clasa a promis sa aduca douazeci si cinci de mii de lei.
    - " Ai promis si tu ? " - a intrebat nerabdatoare mama.
    - " Da ! Desigur !" - a zis Raluca. " N-am avut incotro ! Sau ce-as fi putut spune ? Tocmai pentru asa ceva trebuie sa fac cumva sau ceva ca sa castig acesti bani. Cum crezi ca as putea castiga acesti bani, mama ? "
    - " Bine ! " , zise mama, " e foarte usor pentru tine sa promiti bani in felul acesta, dar eu n-am de unde sa ti-i dau chiar daca m-ai ajuta de-acum si-ntotdeauna. Apoi, stii ca tatal tau nu mai castiga asa mult in ultimul timp."
    - " Stiu mamico", a zis Raluca gata sa pufneasca in plans, " dar, sigur ca eu as putea sa-i castig cumva pe acestia. Trebuie sa-mi tin promisiunea pe care am facut-o ! "
    - " Bine, fetita, hai lasa, nu mai plange !", a zis mama, " vom gasi noi o cale de-a iesi si din acest impas, desi ti-ai luat o mare raspundere si n-ai voie sa gresesti !"
    - " Dar am vrut si eu asa de mult sa pot ajuta !"- a zis Raluca
    -" Sunt sigura ca ai vrut sa ajuti ! " , a zis mama, luand-o pe dupa umeri . " Hai sa ne gandim un pic, si vom vedea noi ce se poate face !"
    In seara aceea, cand familia s-a adunat impreuna la rugaciune inainte de culcare, mama le-a citit din Biblie intamplarea cu cei zece talanti. Pe masura ce mama le citi intamplarea, fata Ralucai deveni din ce in ce mai serioasa si sobra. Ea si-a putut usor imagina omul cu cei cinci talanti care i-a pus in negot si a mai castigat alti cinci cu ei, dandu-i Imparatului la intoarcere. Apoi si l-a putut imagina pe cel cu doi talanti care a mai castigat doi . Si, in cele din urma l-a vazut pe omul cu un talant ingropandu-l in pamant ne avand nimic, nimic sa-i dea Domnului cand va reveni.
    Deveni dintr-o data foarte serioasa iar mama o intreba imediat ce inchise Cartea:
    - " Ce gand te framanta, Raluca ? "
    -" Oh, mamico, ma simt exact ca omul acela care avea doar un talant si n-a castigat nimic cu el. Si totusi exista o diferenta intre el si mine; eu n-am nici macar acel "un talant "
    - " Hei , Raluca. Nu m-am gandit ca tu poti lua lucrurile chiar intr-atat de serios. Si tu ai talente, si inca multe."
    -" Ba nu, sunt sigura ca nu am nici unul !" , a zis Raluca. " Nu sunt buna pentru nimic, si n-am sa reusesc niciodata sa adun acei bani."
    -" Bine Raluca, nu fi chiar atat de dezamagita. Tu ai cu siguranta un talent cel putin si probabil ca Dumnezeu te va ajuta sa-l folosesti pentru slava Lui."
    -" Ba nu ! Eu sunt sigura ca nu am nici unul ! , a zis Raluca.
    -" Tu ai uitat ca ai o voce, Raluca !, a zis mama. " Tu stii sa canti asa de frumos cand vrei . Poate - cine stie ? - cu ea ai putea sa-ti tii promisiunea cantand pentru Domnul Isus !"
    -" Eu ? ",a sarit Raluca, "Cum as putea ? Si cine ar asculta o fetita mica ca mine ?"
    -" Eu nu sunt chiar atat de sigura. Se pare ca tu ai uitat ca sarbatorile Craciunului sunt pe aproape si lumea asculta copiii, daca ei canta frumos si cu reverenta."
    -" Vrei sa spui ca as putea merge pe la casele oamenilor si sa cant colinzi ? "
    -" Nu de una singura. Dar am o idee. Aici il ai pe Robert cu vioara, iar Betty poate canta si ea. Cred ca , toti trei veti putea face ceva minunat ! Oricum, ne mai putem gandi."
    In ochii Ralucai se putea vedea stralucind o luminita noua. Speranta a-nceput a se intrezari din nou in inimioara ei micuta. Cei douazeci si cinci de mii de lei pe care-i promise ea, ii pareau mai aproape de cat atunci cand venise de la scoala.
    A doua zi, copiii au discutat din nou ideea mamei si seara au inceput toti trei repetitia impreuna cu mama care-i ajuta la pian. Curand, si-au dat seama ca se potrivesc foarte bine si la cateva melodii usoare. Abia asteptau sa vada cum se vor descurca cand vor merge afara.
    Doua seri mai tarziu, copiii au pornit cu colinda pe la case, si ce timp frumos au mai avut ! Raluca a cantat cum n-a mai cantat niciodata acasa. Simtea ca-si foloseste talentul pentru Domnul Isus. Lumea deschidea geamurile ca sa auda muzica aceea clara si sunetul curat al vocilor de copii in tacerea noptii reci. Vioara lui Robert era de un mare ajutor si ea, iar Betty ajuta si ea destul de mult. Ea batea la usa si le povestea celor din casa cum ei toti trei incercau sa adune banii necesari pentru misionarii lor din India. Nimeni n-a putut rezista la zambetul dulce al micutei Betty. La fiecare casa, ea a primit cate ceva. O doamna le-a dat cinci sute de lei, alta o mie, iar un domn mai batran a scos din buzunar doua mii cinci sute de lei.
    Cand in cele din urma au ajuns acasa, erau asa de bucurosi incat mama nu mai stia ce sa faca cu ei. Dupa ce-au numarat banii, si-au dat seama ca au facut aproape jumatate din cati le trebuiau pentru misionarii din India.
    - " Vai de mine !" a zis Raluca, mai avem de mers de trei sau patru ori si vom castiga mai multi decat am promis eu.
    -" Asta-i grozav!" - a zis mama. " Eu m-am rugat ca Dumnezeu sa va binecuvinteze in seara asta si sunt sigura ca El v-a binecuvantat. Acel singur talent a fost pus in negot, nu-i asa Raluca ? "
    Raluca s-a inrosit putin in obraji .
    -" Oricum ", a zis ea, " sunt bucuroasa ca-mi pot tine promisiunea si pe langa asta pot sa-i dau si Domnului Isus ceva !".

    Iata, din nou , un exemplu de perseverenta si rezistenta la incercare.

    Raluca a facut o promisiune buna si era foarte entuziasmata la gandul ca donatia ei il va putea tine pe fr. Andriciuc in India ca misionar. Ce nu stia Raluca insa, era ca banii nu se aduna chiar atat de usor !
    Totusi n-a renuntat, chiar daca ispita a venit facand-o sa creada ca nu e buna de nimic si ca n-are nici un talent la facut ceva. Dumnezeu i-a dat un dar la care ea nici nu se gandise ca-i poate aduce vreun venit.
    Sa ne aducem aminte intotdeauna versetul acela din Biblie care spune asa :

    " Caci cine va rabda pana la sfarsit, acela va fi mantuit."

    Sa nu renuntam copii la lupta, ci sa ne ducem treaba pana la capat, astfel ca Domnul Isus sa ne spuna in ziua aceea cand va veni :

    " Vino, sluga buna si credincioasa sa mostenesti ceea ce Tatal din cer ti-a pregatit."

  2. #32
    cris este offline Utilizator De'al casei
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Posturi
    2.533

    Implicit

    Un băștinaș american și prietenul lui treceau, in centrul orașului New York, pe lângă Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si străzile erau pline de oameni. Mașinile claxonau, frânele taxiurilor scârțâiau pe la colturi, sirenele zornăiau, sunetele orașului erau asurzitoare. Deodată, băștinașul spune, "Aud un greiere!"
    Prietenul sau spune: "Ce? Ești nebun? Cum poți sa auzi un greiere in gălăgia asta!"
    "Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".
    "E o nebunie," i-a răspuns prietenul.
    Insa el asculta cu atenție un moment, si apoi se îndreptă, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, in care creșteau niște plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, si a descoperit un mic greiere.
    Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenești!"
    "Nu", a spus băștinașul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculți."
    "Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in așa o gălăgie."
    "Da, într-adevăr," a venit replica. "Depinde ce este cu adevărat important
    pentru tine. Hai să-ți arăt!"
    A băgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scăpat pe trotuar.
    Atunci, in ciuda zgomotului șoselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantă, fiecare cap întorcându-se să vadă
    dacă banii căzuți nu erau ai lor.
    ”Ai înțeles ce vreau să spun?" a întrebat băștinașul american. "Totul depinde
    de ce este important pentru tine."
    Ce este important pentru tine?Ce vrei sa auzi? Daca ești pe aceeași lungime de unda cu Marele Spirit, Îl vei putea auzi când vorbește.
    ~Autor necunoscut~

    ------------------

    omul este o prezenta de o complexitate fascinanta

    sursa:astro-forumist
    Vasele cu apa nu mai sunt suficiente.
    Duceti-ne direct la izvor!

  3. #33
    pheonix nemo este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    mai 2007
    Locatie
    Bucuresti
    Posturi
    150

    Implicit

    Fotografia

    - Andrei, te rog foarte mult sa fii cuminte si sa ai grija de surioara ta, numai cateva minute pana ma intorc eu, a spus mama.
    - Bine mamica, asa am sa fac.
    - Te rog sa n-o lasi singura nici o clipa. Ne-am inteles?
    Mama s-a imbracat deosebit de frumos si a plecat.
    "Oare unde se duce?", s-a intrebat curios Andrei. "Ce ar fi sa vad unde merge?". Zis si facut. Tiptil, tiptil, a trecut strada si s-a apropiat de cladirea unde intrase mama. Prin crapatura usii a vazut-o cum discuta cu un domn, care scria ceva pe niste hartii, apoi au iesit in gradina. "Oare ce face acolo?" Andrei s-a catarat pe gardul de piatra care inconjura gradina. Noroc ca nu era inalt gardul si putea vedea bine ceea ce se petrecea. Barbatul acela a pus-o sa stea pe un scaun, a stat cateva clipe si apoi a dat sa plece. Iute ca o zvarluga, Andrei a fugit spre casa si pe cand a intrat mama respiratia ii era deja normala.
    - Ai fost cuminte Andrei? Nu ai plecat nicaieri?
    - Nu am fost nicaieri, mami! a spus Andrei mintind. Am avut mereu grija de surioara mea.
    A doua zi, mama a primit un plic din care a scos cateva fotografii tare frumoase. Prvindu-le, mama in loc sa se bucure s-a intristat deosebit.
    - Andrei, tu ai spus ieri ca n-ai fost niciunde, ca ai stat tot timpul cu surioara ta.
    - Da mama, asa am facut.
    - Atunci, vino aici si priveste.
    In fotografia mamei inconjurata de florile gradinii, in spate, deasupra gardului de piatra, era chiar el, Andrei, cu ochii mirati cand o spiona pe mama in timp ce fusese la fotograf.
    Minciuna are intotdeauna picioare scurte si momentul adevarului nu va fi usor pentru nimeni care in naivitatea copilareasca a lui Andrei mai cred ca pot scapa ochiului atotpatrunzator al lui Dumnezeu.

  4. #34
    pheonix nemo este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    mai 2007
    Locatie
    Bucuresti
    Posturi
    150

    Implicit

    Prea putin, prea tarziu

    Atunci Isus a zis ucenicilor Sai: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze. Pentru ca oricine va vrea sa-si scape viata o va pierde, dar cine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga. Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau? Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. (Matei 16:24-27)

    Intr-o zi la biserica sosi o scrisoare din partea unei biserici mici dintr-un sat din jurul Bucurestiului ai carei membri suferisera mult de pe urma unui cutremur de pamant.
    Unii copii ramasesera orfani de ambii parinti sau numai de un parinte, altii ramasesera fara adapost; altii erau prin spitale raniti sau cu maini, picioare rupte. Fratii din biserica cereau un mic ajutor pentru cei ce ramasesera fara nimic in urma acestei catastrofe.
    - As vrea sa am o mie de lei sa le pot trimite, spuse Cristi.
    - Cred, spuse tata zambind, dar simplul fapt ca nu ai asa multi, nu inseamna sa nu le trimiti nimic.
    - Dar chiar acum nu am bani, spuse Cristi. Vreau sa zic ca nu am bani in plus. Nu am decat banii ce i-am strans sa-mi cumpar un aparat de fotografiat. Facu o pauza si apoi adauga: Pai, daca as trimite bani la toti copiii orfani, n-as mai avea bani niciodata.
    - Asa e, raspunse tata. Dar uneori sunt nevoi speciale si trebuie sa le luam in considerare. Sa nu uiti, Dumnezeu a promis bucurie si rasplata celor ce daruiesc. Gandeste-te la lucrurile acestea si roaga-te. Duminica se face colecta. E hotararea ta. Trimite atatia bani cati crezi tu.
    Luni, inainte de culcare, tata il chema pe Cristi in sufragerie.
    - Cristi, noi am vrea sa stim cati bani ai dat duminica pentru cei din satul distrus de cutremur.
    - Am dat 25 de lei. Mai imi lipsesc 200 de lei ca sa-mi pot cumpara aparatul de fotografiat si mi-a spus Viorel ca a intrebat la magazin si saptamana viitoare primesc aparate de fotografiat.
    Cristi se uita uimit la tata. Acesta ii dadu 50 de lei.
    - O, multumesc, dar de ce imi dai 50 de lei?
    - Dupa ce am discutat cu tine despre darnicie, am hotarat impreuna cu mama, sa-ti rasplatim sacrificiul pe care il faci daruind si ne-am gandit sa-ti dam inapoi dublu fata de cat ai daruit tu.
    - Dac-as fi stiut, spuse Cristi, as fi dat mai mult.
    - Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca vom fi rasplatiti in cer pentru lucrurile pe care le-am facut pe pamant pentru Hristos. Nici nu ne putem imagina ce a pregatit Dumnezeu pentru noi. Dar multi dau prea putin si prea tarziu, ar in cer vor spune si ei: “daca as fi stiut…”

  5. #35
    cris este offline Utilizator De'al casei
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Posturi
    2.533

    Implicit

    Frumoasa povestioara.
    Dar,Pheonix,stii ce multi stiu si fac rau cu buna stiinta?
    Cei care chiar nu stiu nimic n-au nici o vina,dar marea majoritate stiu multe,si stiu mai ales cum sa faca rau,si acestia sint de o tenacitate extraordinara cind isi chinuie victimele.Asta-i trist,ca uneori biblia ajunge si pe mina cui nu trebuie,ca acolo scrie multe bune dar si multe rele.
    Vasele cu apa nu mai sunt suficiente.
    Duceti-ne direct la izvor!

  6. #36
    pheonix nemo este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    mai 2007
    Locatie
    Bucuresti
    Posturi
    150

    Implicit

    Asta-i trist,ca uneori biblia ajunge si pe mina cui nu trebuie,ca acolo scrie multe bune dar si multe rele.
    Eu nu cred ca in biblie scrie lucruri rele...noi le intelegem si le facem asa cum vrem noi si tocmai de aia devin rele.Nu cred ca biblia a fost scrisa ca sa produca vreun rau si sa aiba greseli in ea.Noi suntem cei care gresim...Daca nu am dreptate te rog sa ma contrazici.


    Povestea iubirii...

    Era odata un baiat nascut cu o grava maladie. O maladie pentru care nu exista un leac .Avea 17 ani ,dar putea muri in orice moment.Traia in casa lui ,sub asistenta permanenta a mamei sale... Obosit de stat in casa, a decis sa iasa macar o data.
    Ceruse permisiunea mamei sale.Ea a acceptat. Mergand prin cartierul sau,se uita pe la magazine. Trecand pe langa un magazin de muzica, privi prin vitrina si observa prezenta unei tinere fete,
    de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere. Deschise usa si intra, privind la nimic altceva decat la fata. Apropiindu-se incet, sosi la tejgheaua unde era fata.
    Ea il privi si ii spuse surazand: ,,Pot sa te ajut?'' In timpul acesta el gandea ca acela era cel mai frumos zambet pe care l-a vazut in viata sa. Simtea impulsul de a o saruta .Balbaindu-se ii spuse;
    ,, Da... ,hmmmmm...........ummmmmm. Mi-ar placea sa cumpar un CD.Fara sa se gandeasca, prinde primul CD pe care il vede si ii da banii. ,,Vrei sa ti-l impachetez?" - intreaba fata zambind din nou. El ii raspunse ca da. Incetisor ,ea merse in magazie si se intoarse cu pachetul si i-l da baiatului.El il ia si iese din magazin...
    Se intoarse acasa si din acea zi, mergea la acel magazin in fiecare zi sa cumpere un CD. Fata il impacheta mereu, iar el se intorcea acasa si il baga in sertar. El era prea timid pentru a o invita in oras si de cate ori incerca ,nu reusea niciodata.
    Mama lui a aflat de aceasta situatie si il incuraja sa incerce..., asadar in ziua urmatoare el isi luase curaj si se duse la magazin. Ca in toate celelalte zile isi cumpara un CD si ca intotdeauana ea
    il impacheta. El a luat CD -ul si in momentul in care fata era distrata, a pus repede o foaie cu numarul lui de telefon pe tejghea, apoi a iesit in fuga din magazin.
    .........."Dringggggggg''........ Mama lui raspunde la telefon. ,,Alo?????'' Era fata ce intreba de fiul ei. Mama indurerata a inceput sa planga in timp ce zicea: ,,Nu stii?!?!?!?....a murit ieri"
    A fost o tacere indelungata intrerupta de plansul mamei. Mai tarziu mama lui a intrat in camera fiului pentru a si-l aminti.Decise de a incepe sa se uite prin lucrurile lui.Deschise sertarul si cu mare
    suprindere gasise un munte de CD-uri impachetate .Nu era nici macar unul deschis. A cuprins-o curiozitatea, vazand atatea si nu putu rezista :a luat un CD si s-a asezat pe pat,uitandu-se, Cand un bilet iese din pachetul din plastic... Mama l-a luat pentru a-l citi;
    scria: ,,Esti frumos!!! Ai vrea sa iesi cu mine?? Te iubesc ............ Sofia ."

    Mama emotionata deschise si alte CD uri si gasise si alte bilete; pe toate scria acelasi lucru.
    MORALA: Asta e viata .Nu astepta prea mult pentru a-i spune cuiva special ceea ce simti.Spune - i astazi.Maine va putea fi prea tarziu.[/code]

  7. #37
    pheonix nemo este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    mai 2007
    Locatie
    Bucuresti
    Posturi
    150

    Implicit

    Urechi mantuite...

    In tarile rasaritului umbla o istorioara veche, plina de inteles si pentru noi.
    Cica un sfant profet, ajungand in rai, a vazut pe acolo, intre altele si o gramada de urechi stranse la un loc.
    -Ce inseamna aceasta gramada de urechi?-a intrebat profetul pe pazitorul Raiului.
    -Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie cuvantul Lui Dumnezeu, dar nu L-au implinit.Urechile care au ascultat, iata, s-au mantuit si au ajuns inrai, dar stapanii urechilor se chinuiesc acolo jos, in focul iadului!-a raspuns pazitorul raiului.Numai auzul Cuvantului Lui Dumnezeu inca nu mantuieste."Cele auzite trebuie sa strapunga inima noastra"(Fapt. Ap. 2:37) si "sa le primim si pastram in inima noastra "(Luca 1:66), "caci altcum le fura satana"(Matei 6:20) si nu aduc roade."Cel ce lauda cuvintele Domnului si le implineste, acesta este omul cel cuminte care si-a zidit casa pe piatra"(Matei 7:24)."Mama mea si frati mei- zicea Iisus- sunt cei ce aud cuvantul Lui Dumnezeu si il pazesc pe El."(Luca 8:21)."Nu auzitorii legii, ci implinitorii ei se vor mantui"(Roamni 2:13)

  8. #38
    Ionut Radu este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    octombrie 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    19

    Implicit Ce daruri accepti?

    Ce daruri accepti?

    Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.

    Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.

    Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.

    Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.

    Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

    Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

    - Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?

    - Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.

    -Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.

    - La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.


    In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite.

    Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi. si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra.

  9. #39
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit

    O poveste

    In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotarat sa-i ajute pe cei sarmani si a trimis vorba in tot targul ca, din ziua urmatoare, el va oferi paine oricarui copil si asta fara nici un ban.

    A doua zi, inca din zori, multi prichindei se stransesera in fata casei in care locuia omul atat de bun la suflet. Cand acesta a aparut cu niste cosuri mari, pline cu paine, copiii s-au repezit, imbrancindu-se, lovindu-se, cautand fiecare sa apuce o paine cat mai mare. Fiecare, cum punea mana pe cate o paine, o lua la goana, bucuros fiindca prinsese o bucata mai mare. Era acolo o harmalaie ...

    Dar omul a observat ca undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetita. Dupa ce toti ceilalti copii si-au ales ce paini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a uitat in el. Dar acolo nu mai ramasese nimic. A cautat si in cel de-al doilea cos, dar si acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea cos a gasit o painica mica, mica, pe care nici un copil nu o bagase in seama. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru paine si a plecat spre casa.

    Toata ziua a stat omul si s-a gandit la cum se purtase acea fata si, ca urmare, a dat porunca la bucatarie sa fie coapta o paine mica, dar in care sa fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineata, a asezat painica deasupra celorlalte paini si a iesit iarasi cu toate cosurile in curte, unde copiii deja se stransesera si asteptau nerabdatori. Din nou s-au repezit si s-au luat la harta. La sfarsit, fetita noastra, care
    asteptase cuminte, ca si in ziua precedenta, s-a ales tot cu painea cea mai mica, singura ramasa. Si de aceasta data, i-a multumit frumos omului si s-a grabit spre casa, unde mama ei o astepta.

    Cand s-au asezat la masa si femeia a rupt painea, ce sa vezi ?! Galbenii s-au rasturnat pe masa din aluatul proaspat.

    - Vai, s-a speriat mama, ce sa fie cu acesti bani ? Daca banii au ajuns din greseala in painea adusa de tine ? Poate i-au cazut brutarului, in timp ce framanta aluatul. Ia-i si du-i imediat inapoi!

    S-a intors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunandu-i cum mama ei i-a gasit in painica primita. Privind-o cu drag, omul i-a raspuns:

    - Banii aceia nu au ajuns intamplator acolo. Dupa ce am vazut ieri cum ai avut rabdare si cum te-ai multumit chiar si cu mai putin, am hotarat sa te rasplatesc. Astazi, am vazut si cat esti de cinstita, fiindca ai fi putut pastra totul, dar tu mi-ai adus banii inapoi. Drept rasplata, in fiecare dimineata cand vei veni sa iei si tu o painica, vei primi si cate zece galbeni.

    Doamne, ce bucuroasa a fost fetita. Nu stia cum sa-i multumeasca omului pentru atata bunatate. S-a dus in fuga la mama ei si ia dat banutii, dupa care i-a povestit totul, iar mama a povatuit-o si de aceasta data, iar fata i-a urmat sfatul.

    Asa se face ca, de atunci, in fiecare dimineta, cand primea galbenii, fata se ducea in mijlocul celorlalti copii si impartea cu ei toti banutii. Stia ca si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de mult ca si ea.

    "Saracia sau bogatia nu pot invinge DRAGOSTEA, dar
    DRAGOSTEA poate invinge si saracia si bogatia."



    PS O alta poveste si mai ales, alt dar din dar, postat aici cu speranta ca poate, si cu ajutorul lui, corul nemultumirilor celor care au de ce sa-i multumeasca Lui Dumnezeu se va auzi mai incet.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  10. #40
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit

    Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi.

    Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise:

    - Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde.
    Ceilalti doi au fost imediat de acord. Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa:

    - Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune:
    "Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe."

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  11. #41
    Ion Furtuna este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    august 2006
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    2.823

    Implicit

    Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu.
    Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
    - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
    Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
    - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
    - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
    - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
    Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
    - Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
    Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
    - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
    - Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
    - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
    Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
    - Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
    - Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  12. #42
    Ilia Avatar
    Ilia este offline Utilizator Copacel roditor
    Data inscrierii
    noiembrie 2007
    Locatie
    Pitesti
    Posturi
    609

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Demult, traia intr-un sat un brutar renumit pentru painea sa. Dar, intr-o zi, brutarului i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care tocmai le cumparase de la un taran si le aseza pe cantar. Cand colo, ce sa vezi ?! In loc de 1 kg, cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea doar 800 de grame. Suparat foc, omul s-a dus degraba la judecatori spunand ca taranul insala lumea si cerand, bineinteles, pedepsirea acestuia. N-au trecut nici doua ceasuri si taranul a fost adus in fata judecatorului, care l-a amenintat:
    - Daca este adevarat ce spune brutarul, ca ii inseli pe oameni la cantar, te bag imediat la inchisoare.
    - Sa-mi fie iertat - zise taranul - dar sunt nevinovat.
    - Cum indraznesti sa minti ? - sari brutarul. Chiar astazi am cumparat aceste bucati de unt de la tine. Domnule judecator, trebuie sa-l inchideti pe acest sarlatan, care a incercat sa ma pacaleasca!
    - Asa este, omule ? - spuse atunci judecatorul. Este untul acesta al tau ?
    - Al meu este, insa, vedeti dumneavoasta, eu nu am prea multi bani. Mi-am cumparat un cantar, dar nu am mai avut bani si pentru greutati, asa ca pun unt pe un brat al cantarului, iar pe celalalt pun o paine de-a brutarului, care - zice el - are 1 kg. Acum, daca painea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vina am ?
    Auzind una ca asta, judecatorul a cantarit imediat o paine si, intr-adevar, aceasta nu avea decat 800 de g. In locul taranului, la inchisoare a ajuns adevaratul vinovat, brutarul, care nu doar ca insela oamenii, dar mai dorea si sa fie aspru pedepsit cel care ar fi facut exact ca el.

  13. #43
    lovelife este offline Moderator De'al casei
    Data inscrierii
    iulie 2006
    Locatie
    Galati
    Posturi
    2.040

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Un calugar avea o gradina cu flori... si ii placea foarte mult sa lucreze la ea .. si ii crestea inima cand vedea cat de frumoase se faceau florile . Intr o zii o vaca de prin partea locului intra in gradina calugarului si incepu sa manace din flori .. distrugand o mare parte din ele. Calugarul vazand aceasta se supara si lua o piatra si lovi vaca care din cauza loviturii murii. Calugarul realiza ce facuse si se cai puternic ... insa ii aparu o idee Cine este cel care actioneaza dc nu chiar Dumnezeu .. deci nu eu am omorat vaca ci Dumnezeu .. el actioneaza prin mine si fericit cu acest gand i-si relua activitatea de zi cu zi.
    Dumnezeu vazand aceasta se hotari s ai dea o lectie si ii aparu calugarului inainte sub forma unui cersetor si incepu sa i laude gradina:
    - Vai da ce gradina frumoasa aveti .. dar ce flori minunate .Cine le a facut ... cine a facut aceasta minunatie ?
    La care calugarul raspunse incantat :
    - Eu
    La care dumnezeu raspunse:
    - Ei atunci, sa stii ca daca e asa tot tu ai omorat vaca
    Ultima editare de lovelife : 16 feb 2008 la 11:23

  14. #44
    pheonix nemo este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    mai 2007
    Locatie
    Bucuresti
    Posturi
    150

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

    -Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

    -Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa
    retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te… Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

    Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

    Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: “SCHIMBA LUMEA”.

    “Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.”Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

    -Ce-ai invatat tu pe acest drum?

    -Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

    -Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.

    Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: “SCHIMBA-I PE CEILALTI”.

    “Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.” El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

    -Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

    -Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.

    -Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

    Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:” SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI”.

    “Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

    -Ce ai invatat tu pe acest drum?

    -Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.

    -Asa este, spuse batranul.

    -Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.

    -Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.

    Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: “ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI”. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. “In lupta devenim orbi, isi spuse el.” Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

    -Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

    -Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

    -Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

    Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria “ACCEPTA-I PE CEILALTI”. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

    -Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

    -Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

    -Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.

    Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: “ACCEPTA LUMEA”. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

    -Ce-ai invatat pe drumul acesta?

    -Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

    -Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

  15. #45
    Camelia Avatar
    Camelia este offline I.E. De'al casei
    Data inscrierii
    noiembrie 2006
    Locatie
    Ploiesti
    Posturi
    2.432

    Implicit Re: Povestioare cu talc

    Un om simplu pescuia linistit pe marginea lacului retras de ochii lumii, cand apare un mare expert in finante si strategii pe termen lung.

    Expertul catre omul simplu:
    - De azi vei pescui cu 2 kg de peste mai mult dect ai nevoie, surplusul o sa-l investi si cumperi inca o undita ca sa pescuiesti mai mult.

    - Bine dar eu nu am nevoie de atata peste. si dupa aceea ce fac?

    - Vindem surplusul si profitul o sa-l reinvestim si o sa cumperi o barca ca sa pescuiesti si mai mult.

    - Si dupa aceea?

    - Profitul obtinut o sa-l investim intr-o barca mai mare ca sa pescuiesti si mai mult.

    - Si dupa?

    - O sa cumperi o flota si o sa ai bani si o sa-ti cumperi case, automobile, prieteni etc.

    - Si ce sa fac eu cu atatia bani, automobile, prieteni?

    - Dupa aceea, cand te-ai implinit, te retragi si tu la un lac departe de lume si pescuiesti in liniste.
    "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede!" - proverb romanesc


    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.



    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •