Pagina 2 din 4 PrimulPrimul 1234 UltimulUltimul
Rezultate de la 16 la 30 din 49

Subiect: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

  1. #16
    Etienne Avatar
    Etienne este offline I.E. Copacel roditor
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Posturi
    682

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Citat Citat din Catalin Vezi post
    Fiecare suflet dupa deces ajunge acolo unde merita conform ceea ce a facut de cand a fost creat pana in acel moment, aceasi regula se aplica si pentru sufletele copiilor care decedeaza in urma unui avort spontan, ei se intorc acolo de unde au venit in momentul conceptiei si asteapta alti parinti mai potriviti pentru destinul si evolutia lor si vin din nou la conceptie.
    Dar ce se intampla cu copilasii avortati din neam?
    De ajuns or fi ajuns ei pe undeva in Ceruri si de acolo s-aor fi intrupat intre timp, dar pacatul avortului ramane pe enamul respectiv.
    Ce se poate face in privinta asta?
    Milostenie cu copilasii saraci, dar pana cand?
    Botez de copil, cununat tineri...Spala toate astea pacatul deja comis de atatea persoane?
    Mi-am pus flori la palarie,
    Mi-am pus flori, mi-am pus margele
    Sa se uite cu mandrie ...
    ...Puiu la ele!

  2. #17
    lovelife este offline Moderator De'al casei
    Data inscrierii
    iulie 2006
    Locatie
    Galati
    Posturi
    2.040

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Prin aplicarea tehnicilor IE de ajutor in cazuri similare, pentru cei care sufera in urma unor avorturi etc. poti mult mai usor sa iti speli pacatele.
    Nu toate pacatele stramosilor se transmit, doar o parte din cele aflate pe linie de iubire
    Un site
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    si un
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    pentru mamici unde se dezbat subiecte despre sarcina, nastere precum si crestere si educarea copiilor.
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  3. #18
    vodalau2004 este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    august 2008
    Posturi
    79

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Nu conteaza de ce religie sunteti, in orice imprejurare de apasare sufleteasca va rog sa va duceti la un preot ortodox sau manastire si sa vorbiti cu un preot, sa cereti sfat pentru ca ei va pot ajuta cu un sfat bun, mai bun decat orice psiholog sau persoana care isi da cu parerea, sa ma iertati ca m-am bagat si eu in seama langa durerea voastra. Imi pare rau de suferinta voastra - Dumnezeu sa va ajute.

  4. #19
    Etienne Avatar
    Etienne este offline I.E. Copacel roditor
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Posturi
    682

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Citat Citat din vodalau2004 Vezi post
    Nu conteaza de ce religie sunteti, in orice imprejurare de apasare sufleteasca va rog sa va duceti la un preot ortodox sau manastire si sa vorbiti cu un preot, sa cereti sfat pentru ca ei va pot ajuta cu un sfat bun, mai bun decat orice psiholog sau persoana care isi da cu parerea, sa ma iertati ca m-am bagat si eu in seama langa durerea voastra. Imi pare rau de suferinta voastra - Dumnezeu sa va ajute.

    Du-te tu la manatire si spune-i unei maici ca ai facut avort ...sa vezi ce canon iti da de nici la pensie nu te mai impartasesti.
    Pt unele probleme nu e chiar musai sa consulti preotul ortodox, acum, daca esti protestant ce faci?
    Cauti un preot ortodox?

    Eu as spune ca orice problema ai avea, rugandu-te din inima, DUmnezeu iti va deschide calea potrivita.

    Sfaturile extreme nu prea sunt bune...e bine de gasit o cale de mijloc ...

    In plus...daca intrei o maica sau un calugar unde merge sufletul copiilor avortati, pe cuvantul meu de ex pionier ca nici macar 2% din purul adevar nu-l capeti.
    Mi-am pus flori la palarie,
    Mi-am pus flori, mi-am pus margele
    Sa se uite cu mandrie ...
    ...Puiu la ele!

  5. #20
    lovelife este offline Moderator De'al casei
    Data inscrierii
    iulie 2006
    Locatie
    Galati
    Posturi
    2.040

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Are dreptate Ethiene nu toti calugari, preotii sau psihologii au intelepciunea necesara pentru anumite probleme cum estea aceasta cu avortul, pentru ca fiecare om priveste viata sa si a celorlati prin prisma propriilor ganduri si capacitati, si nu se pot real pune in locul celui care a savarsit pacatul.

    E greu sa fii obiectiv si sa priveste fapta avortului fiind capabil sa vezi toate aspectele
    Un site
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    si un
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    pentru mamici unde se dezbat subiecte despre sarcina, nastere precum si crestere si educarea copiilor.
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  6. #21
    arwen67 Avatar
    arwen67 este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    aprilie 2009
    Posturi
    14

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Din cate am citit copii care mor la cateva saptamani de la nastere au avut de indeplinit o misiune.Uneori spiritul lor primeste o pereche de aripi,devin ingeri ,heruvimi sau serafimi, in functie de evolutia lor spirituala cand sau reincarnat.

  7. #22
    lovelife este offline Moderator De'al casei
    Data inscrierii
    iulie 2006
    Locatie
    Galati
    Posturi
    2.040

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Nu devii asa usor inger, ai nevoie de foarte multe intrupari, de constientizari, de intelegere a fenomenelor din univers
    Un site
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    si un
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    pentru mamici unde se dezbat subiecte despre sarcina, nastere precum si crestere si educarea copiilor.
    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.

  8. #23
    arwen67 Avatar
    arwen67 este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    aprilie 2009
    Posturi
    14

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Stiu acest lucru de asta am scris ca "uneori....",asta nu inseamna ca se intampla de fiecare data sau automat acest lucru.

  9. #24
    Etienne Avatar
    Etienne este offline I.E. Copacel roditor
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Posturi
    682

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Citat Citat din arwen67 Vezi post
    Din cate am citit copii care mor la cateva saptamani de la nastere au avut de indeplinit o misiune.
    Orice entitate care vine la trup, vine cu o misiune.
    Implicit un copilas decedat la cateva saptamani a avut o misiune, o parte probabil a lui, o parte privitor la parintii la care a poposit fie si pt cateva zile/saptamani.
    Misiune avem cu totii.

    Ce mandra era mama cand i-a spus cineva ca are o misune aici, pe pamanat !
    Mi-am pus flori la palarie,
    Mi-am pus flori, mi-am pus margele
    Sa se uite cu mandrie ...
    ...Puiu la ele!

  10. #25
    iuliachristaL este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    septembrie 2009
    Locatie
    galati
    Posturi
    1

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    [QUOTE=Etienne;20519]Orice entitate care vine la trup, vine cu o misiune.
    Implicit un copilas decedat la cateva saptamani a avut o misiune, o parte probabil a lui, o parte privitor la parintii la care a poposit fie si pt cateva zile/saptamani.
    Misiune avem cu totii.

    Ce mandra era mama cand i-a spus cineva ca are o misune aici, pe pamanat ![/QUO
    cu siguranta se duc in rai ...dupa ce si-au indeplinit misiunea aici prin simpla lor prezenta

  11. #26
    cosmin_rei este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    decembrie 2008
    Locatie
    Brasov
    Posturi
    81

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Unii vin cu o misiune si noi o intrerupem, responsabilitatea e a noastra.
    Altii vin cu misiunea de a ne arata ca se poate intrerupe, responsabilitatea lor.
    Ideea e ca vin si decizia pana la urma e luata, intr-un fel, de comun acord.

  12. #27
    alinutza109 este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2010
    Posturi
    15

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    DE VORBĂ CU PĂRINTELE CLEOPA (fragment)

    - Prea Cuvioase, copiii care sunt avortați au suflet?
    - Au! Cum să nu aibă?
    - Dintr-a câta zi au ei suflet?
    - Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia: "Doamne, Tu zidești duhul omului întru zămislire".
    - Păi, înseamnă că sunt numai suflet, părinte.
    - Sămânța bărbatului și a femeii este vie. Și atunci, în clipa împreunării, s-a zidit și sufletul și trupul.
    (…)
    - Sufletele copiilor avortați unde sunt?
    - Sufletele copiilor avortați stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Și ei strigă la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiți de bucuria feței Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusețile din această lume și nici nu am făcut vreun păcat?" Și atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigașe. Iar părinții, care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.

  13. #28
    alinutza109 este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2010
    Posturi
    15

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Sarut mana, mamicuta mea,
    Sunt eu, cel din pantecele tau care-ti soptesc la ureche cat sunt de speriat, de trist si de indurerat pentru ca vrei sa ma omori, crezand ca-ti sunt o grea povara...
    Tu nici nu stii cat e de greu sa nu-ti aud cantecul de leagan, sa nu ma bucur de mangaierile tale, sa nu iti vad chipul, maicuta draga! Cat as vrea sa ma cuibaresc la pieptul tau izvorator de tihna, liniste si dragoste! Ce puternici am putea fi impreuna, cum am invinge toate necazurile si, mai ales, ce frumoasa ar fi viata alaturi de tine! Dar tu vrei sa ma ucizi...
    As vrea si eu sa ma pot bucura de frumusetea cerului senin, sa alerg pe campul inflorit si sa-ti impletesc mandra cununita. Nu te gandi ca sunt mic si neputincios pentru ca, primindu-ma pe mine in viata ta, mamico, pe Pruncul Hristos il primesti.
    Mamico, trebuie sa-ti marturisesc ce frica-mi este de lama taioasa a chiuretei care ma va sfasia curand si ma va transforma in bucatele fara viata care vor ajunge la gunoi...!
    Oare tu nu auzi cum imi bate inimioara si cum tremur de frica? Eu iti aud foarte bine inima de aici, din burtica ta.
    Mama, as vrea sa ma pot uita in ochii tai si sa te rog sa ai mila de mine, sa-ti zambesc dragalas - cum numai eu stiu - si sa te strang in brate cu manutele mele grasune. Vreau sa-ti dau forta si curaj, incredere si convingerea ca NU omorandu-ma pe mine vei scapa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutati, pentru ca-l vei mania pe Bunul Dumnezeu.
    Imagineaza-ti ce inseamna pentru mine sa port povara nedreptatii tale, cand ma dai nu numai mortii pamantesti, care e atat de grea si de dureroasa, dar ma lipsesti si de lumina lui Hristos.
    Acum, in ultimul ceas, ma rog Maicii Domnului sa te lumineze si sa-ti dea putere, intelepciune si un pic de dragoste si mila pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tau, suflet din sufletul tau, copilul tau nevinovat si nenascut.
    Amin!
    Sursa: Rugaciunea unui copil nenascut

  14. #29
    alinutza109 este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    ianuarie 2010
    Posturi
    15

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    STOP AVORTDescriereCe ai făcut? Glasul sângelui strigă
    către mine din pământ’4
    (Facere 4, 10).

    În zadar te ascunzi, în zadar omori tăcerile grăitoare, în zadar fugi de tine, glasul sângelui strigă: „Mamă, mamă!” In noapte, în febră, cu ochii ațintiți pe alți copii, același glas îți răsună: „Mamă, mamă!” Ce ai făcut cu mine?…

    Suflet trimis în nemurire necurățit prin apa botezului.

    Ți-ai omorât copilul, și ai mai săvârșit ceva ce numai cu hohote de plâns se poate spune: Ți l-ai osândit!

    Suferința veșnică nu este pentru el, dar nu va avea parte în veac de fericirea cerească. Până mai trăiești plutește în jurul tău în trezire și în vis, în bucurie și în durere; până mai ai un fir de păr neatins de paloarea bătrâneții te mustră, te strigă pe nume, se jelește.

    El, în conștiința ta, îți este cel dintâi călău.

    El nu-ți va dărui o clipă de răgaz în timp, și în veșnicie va fi cel dintâi de față să te acuze înaintea dreptului Judecător.

    Și el cântă un sfanț, sfânt, sfânt în nevăzut, dar el sună așa: „Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru” față de mamele noastre? Până când, până când?…

    Și, în așteptare, el te pândește, te urmărește, te chinuiește și-ți fură conștiința să vorbească prin ea. Aici zărești o mamă care-și îmbrățișează pruncul, ba poate tu ți-l strângi în brațe pe-al tău, și atunci, din străfunduri, străbate un vaiet, un plâns de să topească oțelul și granitul.

    „Mamă, eu pe tine nu pot să te sărut niciodată. Unde mi-s buzele roșii ca cireșele din grădină? Aș vrea să te cuprind de gât, dar mânuțele nu mi se-ntind. Dă-mi mâinile, mamă! Unde mi-ai ascuns mâinile cu care să-mi fac cruce, mâinile pe care să le împreunez la rugă, mânuțele cu care să mă joc, mânuțele mele cu care să te cuprind și să te dezmierd, unde mi le-ai ascuns, mamă?

    „Mamă, tu pe mine nu mă poți săruta; eu n-am nici frunte, nici obrăjori. Tu mă chemi, eu tac, n-am gură; tu vrei să mă cuprinzi, eu pier ca o evaporare. Unde mi-e trupușorul meu, mamă, acela ca al copilașilor pe care Iisus îi strângea în brațe? Ei, cei cu bune mame, nu ca a mea, - o, eu cel nenorocit, - își reazemă căpșorul cu bucle ca mănunchiuri de roze, ca buchetele de mure, de sânul Maicii Sfinte, iar mie, acolo unde sunt, mi-e
    frig, mi-e foame și mi-e sete.

    „Plânsul m-ar ușura, dar nu mi-ai dat ochi. Așa aș plânge să mă mângâi, dar lacrimile n-au fântână.

    Ah! ochișorii mei! Mamă, unde mi-s mărgelușele acestea minunate? Unde mi le-ai ascuns? O, cum s-ar oglindi lumea în ei, cum s-ar desfată îngerii lui Dumnezeu în pajiștea de rai a ochilor mei nepătați! Dar tu nu mi i-ai dat.

    „Aș alerga la tine. E cald lângă inima ta.

    Vai, unde mi-s piciorușele? Mămică, dă-mi piciorușele! Aș vrea să sărut icoana Maicii Sfinte de pe perete și icoana cerului de pe fața ta… Mămică, unde mi-s piciorușele ca să mă ridic? Unde mi le-ai ascuns? De ce mi le-ai ascuns? Pentru ce mi le-ai furat? Ce ai făcut cu ele? Cui le-ai dat, unde le-ai azvârlit? Ah! de ce mă chinuiești mămico?…

    Să nu crezi că acel copil uită de tine pentru că ai uitat de el. Când te vei simți mai sigură îți va ține mai multă tovărășie; iar când nu te vei mai putea apăra cu nici o amăgire ți se va arăta cu mai neînduplecată cruzime.

    Privesc scaunul din fata biroului meu la care scriu acum, în fapt de seară. Pe el a șezut nu de mult o mamă a mai mulți copii. Era palidă, cu ochii îndoliați și lărgiți de spaimă.

    - A venit! Iarăși a venit!

    - Cine, Doamnă?

    - El, copilul, ba ea, hârca bătrână, cu copilul.

    - Explicați-mi, vă rog.

    Și, în spasmuri de plâns și fiori de groază, mama îmi istorisi un vechi avort. Lumea rea care o lua în râs, lipsa ei de curaj să înfrunte cascada râsului diabolic o înduplecară la nenorocitul fapt. De atunci. De atunci, la anumite intervale, îndeosebi când o macină febra sau vreo boală mai grea, vede venind spre ea o babă bătrână, o mama-pădurii, urâtă ca în basm, purtând pe-o tavă copilul ucis și fript. „Ia-l, e al tău! Uite-l! Ce ai făcut? Ți-l îngrijesc eu, îl am eu în pază…”. „Și țip și urlu! în cele din urmă pleacă anevoie bătrâna, ca să revină peste câteva ore. Și acesta îmi este chinul. Infernul cu ce este mai rău? Ce vierme mai crunt ne va putea roade măruntaiele nepieritoare și inima stricată?…” Ce mai puteau face lacrimile în fața sângelui dacă nu ieșeau dintr-o inimă înfrântă și întoarsă?

    Un coleg preot a fost martorul unor vexiații de natură răzbunătoare, de care suferea o femeie care, în tinerețe, săvârșise un avort, aruncând câinilor rodul neîmplinit al pântecelui. Ea și fusese pedepsită de lege pentru această crimă, dar cu ani în urmă casa ei nu mai avea pace, sufletul ei nu mai avea odihnă.

    Mâini și puteri nevăzute aruncau în ea cu pietre, cu coceni de porumb. În casa cu geamurile și ușile închise nimereau dintr-o dată pietre, bolovani, iar farfuriile cădeau de pe masă fără să se spargă. Când preotul a făcut sfeștania casei, fenomenele nenaturale pricinuite de puteri nevăzute își urmau cursul. Femeia și preotul aveau convingerea că sufletul pruncului violent azvârlit din sânu-i pe când era fată, aruncă cu pietre, ca și cum ar avea să lapideze pe criminala-i maică.

    Când Dumnezeu îngăduie aceste lucruri, îngăduie semne pământești care ne dezvălue urâciunea faptei și pedeapsa pe care o va avea de suportat mama în veșnicie. Parcă văd copiii fără trupuri întregi întâmpinând mama lor cu bulgări de foc și cu pietre de jăratec, azvârlind în ele și mușcând, de unde trebuiau să sugă lapte, carnea care le lipsește, nu mai puțin înfiorător de cum descria Dante în cântul 33 al Infernului lui Ugolino din ceafa lui Ruggieri… „Mamă, mamă, ce ai făcut cu noi?…”.

    Fragmente din vol. "Mama" de pr. Ioan SuciuSTOP AVORTDescriereCe ai făcut? Glasul sângelui strigă
    către mine din pământ’4
    (Facere 4, 10).

    În zadar te ascunzi, în zadar omori tăcerile grăitoare, în zadar fugi de tine, glasul sângelui strigă: „Mamă, mamă!” In noapte, în febră, cu ochii ațintiți pe alți copii, același glas îți răsună: „Mamă, mamă!” Ce ai făcut cu mine?…

    Suflet trimis în nemurire necurățit prin apa botezului.

    Ți-ai omorât copilul, și ai mai săvârșit ceva ce numai cu hohote de plâns se poate spune: Ți l-ai osândit!

    Suferința veșnică nu este pentru el, dar nu va avea parte în veac de fericirea cerească. Până mai trăiești plutește în jurul tău în trezire și în vis, în bucurie și în durere; până mai ai un fir de păr neatins de paloarea bătrâneții te mustră, te strigă pe nume, se jelește.

    El, în conștiința ta, îți este cel dintâi călău.

    El nu-ți va dărui o clipă de răgaz în timp, și în veșnicie va fi cel dintâi de față să te acuze înaintea dreptului Judecător.

    Și el cântă un sfanț, sfânt, sfânt în nevăzut, dar el sună așa: „Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru” față de mamele noastre? Până când, până când?…

    Și, în așteptare, el te pândește, te urmărește, te chinuiește și-ți fură conștiința să vorbească prin ea. Aici zărești o mamă care-și îmbrățișează pruncul, ba poate tu ți-l strângi în brațe pe-al tău, și atunci, din străfunduri, străbate un vaiet, un plâns de să topească oțelul și granitul.

    „Mamă, eu pe tine nu pot să te sărut niciodată. Unde mi-s buzele roșii ca cireșele din grădină? Aș vrea să te cuprind de gât, dar mânuțele nu mi se-ntind. Dă-mi mâinile, mamă! Unde mi-ai ascuns mâinile cu care să-mi fac cruce, mâinile pe care să le împreunez la rugă, mânuțele cu care să mă joc, mânuțele mele cu care să te cuprind și să te dezmierd, unde mi le-ai ascuns, mamă?

    „Mamă, tu pe mine nu mă poți săruta; eu n-am nici frunte, nici obrăjori. Tu mă chemi, eu tac, n-am gură; tu vrei să mă cuprinzi, eu pier ca o evaporare. Unde mi-e trupușorul meu, mamă, acela ca al copilașilor pe care Iisus îi strângea în brațe? Ei, cei cu bune mame, nu ca a mea, - o, eu cel nenorocit, - își reazemă căpșorul cu bucle ca mănunchiuri de roze, ca buchetele de mure, de sânul Maicii Sfinte, iar mie, acolo unde sunt, mi-e
    frig, mi-e foame și mi-e sete.

    „Plânsul m-ar ușura, dar nu mi-ai dat ochi. Așa aș plânge să mă mângâi, dar lacrimile n-au fântână.

    Ah! ochișorii mei! Mamă, unde mi-s mărgelușele acestea minunate? Unde mi le-ai ascuns? O, cum s-ar oglindi lumea în ei, cum s-ar desfată îngerii lui Dumnezeu în pajiștea de rai a ochilor mei nepătați! Dar tu nu mi i-ai dat.

    „Aș alerga la tine. E cald lângă inima ta.

    Vai, unde mi-s piciorușele? Mămică, dă-mi piciorușele! Aș vrea să sărut icoana Maicii Sfinte de pe perete și icoana cerului de pe fața ta… Mămică, unde mi-s piciorușele ca să mă ridic? Unde mi le-ai ascuns? De ce mi le-ai ascuns? Pentru ce mi le-ai furat? Ce ai făcut cu ele? Cui le-ai dat, unde le-ai azvârlit? Ah! de ce mă chinuiești mămico?…

    Să nu crezi că acel copil uită de tine pentru că ai uitat de el. Când te vei simți mai sigură îți va ține mai multă tovărășie; iar când nu te vei mai putea apăra cu nici o amăgire ți se va arăta cu mai neînduplecată cruzime.

    Privesc scaunul din fata biroului meu la care scriu acum, în fapt de seară. Pe el a șezut nu de mult o mamă a mai mulți copii. Era palidă, cu ochii îndoliați și lărgiți de spaimă.

    - A venit! Iarăși a venit!

    - Cine, Doamnă?

    - El, copilul, ba ea, hârca bătrână, cu copilul.

    - Explicați-mi, vă rog.

    Și, în spasmuri de plâns și fiori de groază, mama îmi istorisi un vechi avort. Lumea rea care o lua în râs, lipsa ei de curaj să înfrunte cascada râsului diabolic o înduplecară la nenorocitul fapt. De atunci. De atunci, la anumite intervale, îndeosebi când o macină febra sau vreo boală mai grea, vede venind spre ea o babă bătrână, o mama-pădurii, urâtă ca în basm, purtând pe-o tavă copilul ucis și fript. „Ia-l, e al tău! Uite-l! Ce ai făcut? Ți-l îngrijesc eu, îl am eu în pază…”. „Și țip și urlu! în cele din urmă pleacă anevoie bătrâna, ca să revină peste câteva ore. Și acesta îmi este chinul. Infernul cu ce este mai rău? Ce vierme mai crunt ne va putea roade măruntaiele nepieritoare și inima stricată?…” Ce mai puteau face lacrimile în fața sângelui dacă nu ieșeau dintr-o inimă înfrântă și întoarsă?

    Un coleg preot a fost martorul unor vexiații de natură răzbunătoare, de care suferea o femeie care, în tinerețe, săvârșise un avort, aruncând câinilor rodul neîmplinit al pântecelui. Ea și fusese pedepsită de lege pentru această crimă, dar cu ani în urmă casa ei nu mai avea pace, sufletul ei nu mai avea odihnă.

    Mâini și puteri nevăzute aruncau în ea cu pietre, cu coceni de porumb. În casa cu geamurile și ușile închise nimereau dintr-o dată pietre, bolovani, iar farfuriile cădeau de pe masă fără să se spargă. Când preotul a făcut sfeștania casei, fenomenele nenaturale pricinuite de puteri nevăzute își urmau cursul. Femeia și preotul aveau convingerea că sufletul pruncului violent azvârlit din sânu-i pe când era fată, aruncă cu pietre, ca și cum ar avea să lapideze pe criminala-i maică.

    Când Dumnezeu îngăduie aceste lucruri, îngăduie semne pământești care ne dezvălue urâciunea faptei și pedeapsa pe care o va avea de suportat mama în veșnicie. Parcă văd copiii fără trupuri întregi întâmpinând mama lor cu bulgări de foc și cu pietre de jăratec, azvârlind în ele și mușcând, de unde trebuiau să sugă lapte, carnea care le lipsește, nu mai puțin înfiorător de cum descria Dante în cântul 33 al Infernului lui Ugolino din ceafa lui Ruggieri… „Mamă, mamă, ce ai făcut cu noi?…”.

    Fragmente din vol. "Mama" de pr. Ioan SuciuSTOP AVORTDescriereCe ai făcut? Glasul sângelui strigă
    către mine din pământ’4
    (Facere 4, 10).

    În zadar te ascunzi, în zadar omori tăcerile grăitoare, în zadar fugi de tine, glasul sângelui strigă: „Mamă, mamă!” In noapte, în febră, cu ochii ațintiți pe alți copii, același glas îți răsună: „Mamă, mamă!” Ce ai făcut cu mine?…

    Suflet trimis în nemurire necurățit prin apa botezului.

    Ți-ai omorât copilul, și ai mai săvârșit ceva ce numai cu hohote de plâns se poate spune: Ți l-ai osândit!

    Suferința veșnică nu este pentru el, dar nu va avea parte în veac de fericirea cerească. Până mai trăiești plutește în jurul tău în trezire și în vis, în bucurie și în durere; până mai ai un fir de păr neatins de paloarea bătrâneții te mustră, te strigă pe nume, se jelește.

    El, în conștiința ta, îți este cel dintâi călău.

    El nu-ți va dărui o clipă de răgaz în timp, și în veșnicie va fi cel dintâi de față să te acuze înaintea dreptului Judecător.

    Și el cântă un sfanț, sfânt, sfânt în nevăzut, dar el sună așa: „Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru” față de mamele noastre? Până când, până când?…

    Și, în așteptare, el te pândește, te urmărește, te chinuiește și-ți fură conștiința să vorbească prin ea. Aici zărești o mamă care-și îmbrățișează pruncul, ba poate tu ți-l strângi în brațe pe-al tău, și atunci, din străfunduri, străbate un vaiet, un plâns de să topească oțelul și granitul.

    „Mamă, eu pe tine nu pot să te sărut niciodată. Unde mi-s buzele roșii ca cireșele din grădină? Aș vrea să te cuprind de gât, dar mânuțele nu mi se-ntind. Dă-mi mâinile, mamă! Unde mi-ai ascuns mâinile cu care să-mi fac cruce, mâinile pe care să le împreunez la rugă, mânuțele cu care să mă joc, mânuțele mele cu care să te cuprind și să te dezmierd, unde mi le-ai ascuns, mamă?

    „Mamă, tu pe mine nu mă poți săruta; eu n-am nici frunte, nici obrăjori. Tu mă chemi, eu tac, n-am gură; tu vrei să mă cuprinzi, eu pier ca o evaporare. Unde mi-e trupușorul meu, mamă, acela ca al copilașilor pe care Iisus îi strângea în brațe? Ei, cei cu bune mame, nu ca a mea, - o, eu cel nenorocit, - își reazemă căpșorul cu bucle ca mănunchiuri de roze, ca buchetele de mure, de sânul Maicii Sfinte, iar mie, acolo unde sunt, mi-e
    frig, mi-e foame și mi-e sete.

    „Plânsul m-ar ușura, dar nu mi-ai dat ochi. Așa aș plânge să mă mângâi, dar lacrimile n-au fântână.

    Ah! ochișorii mei! Mamă, unde mi-s mărgelușele acestea minunate? Unde mi le-ai ascuns? O, cum s-ar oglindi lumea în ei, cum s-ar desfată îngerii lui Dumnezeu în pajiștea de rai a ochilor mei nepătați! Dar tu nu mi i-ai dat.

    „Aș alerga la tine. E cald lângă inima ta.

    Vai, unde mi-s piciorușele? Mămică, dă-mi piciorușele! Aș vrea să sărut icoana Maicii Sfinte de pe perete și icoana cerului de pe fața ta… Mămică, unde mi-s piciorușele ca să mă ridic? Unde mi le-ai ascuns? De ce mi le-ai ascuns? Pentru ce mi le-ai furat? Ce ai făcut cu ele? Cui le-ai dat, unde le-ai azvârlit? Ah! de ce mă chinuiești mămico?…

    Să nu crezi că acel copil uită de tine pentru că ai uitat de el. Când te vei simți mai sigură îți va ține mai multă tovărășie; iar când nu te vei mai putea apăra cu nici o amăgire ți se va arăta cu mai neînduplecată cruzime.

    Privesc scaunul din fata biroului meu la care scriu acum, în fapt de seară. Pe el a șezut nu de mult o mamă a mai mulți copii. Era palidă, cu ochii îndoliați și lărgiți de spaimă.

    - A venit! Iarăși a venit!

    - Cine, Doamnă?

    - El, copilul, ba ea, hârca bătrână, cu copilul.

    - Explicați-mi, vă rog.

    Și, în spasmuri de plâns și fiori de groază, mama îmi istorisi un vechi avort. Lumea rea care o lua în râs, lipsa ei de curaj să înfrunte cascada râsului diabolic o înduplecară la nenorocitul fapt. De atunci. De atunci, la anumite intervale, îndeosebi când o macină febra sau vreo boală mai grea, vede venind spre ea o babă bătrână, o mama-pădurii, urâtă ca în basm, purtând pe-o tavă copilul ucis și fript. „Ia-l, e al tău! Uite-l! Ce ai făcut? Ți-l îngrijesc eu, îl am eu în pază…”. „Și țip și urlu! în cele din urmă pleacă anevoie bătrâna, ca să revină peste câteva ore. Și acesta îmi este chinul. Infernul cu ce este mai rău? Ce vierme mai crunt ne va putea roade măruntaiele nepieritoare și inima stricată?…” Ce mai puteau face lacrimile în fața sângelui dacă nu ieșeau dintr-o inimă înfrântă și întoarsă?

    Un coleg preot a fost martorul unor vexiații de natură răzbunătoare, de care suferea o femeie care, în tinerețe, săvârșise un avort, aruncând câinilor rodul neîmplinit al pântecelui. Ea și fusese pedepsită de lege pentru această crimă, dar cu ani în urmă casa ei nu mai avea pace, sufletul ei nu mai avea odihnă.

    Mâini și puteri nevăzute aruncau în ea cu pietre, cu coceni de porumb. În casa cu geamurile și ușile închise nimereau dintr-o dată pietre, bolovani, iar farfuriile cădeau de pe masă fără să se spargă. Când preotul a făcut sfeștania casei, fenomenele nenaturale pricinuite de puteri nevăzute își urmau cursul. Femeia și preotul aveau convingerea că sufletul pruncului violent azvârlit din sânu-i pe când era fată, aruncă cu pietre, ca și cum ar avea să lapideze pe criminala-i maică.

    Când Dumnezeu îngăduie aceste lucruri, îngăduie semne pământești care ne dezvălue urâciunea faptei și pedeapsa pe care o va avea de suportat mama în veșnicie. Parcă văd copiii fără trupuri întregi întâmpinând mama lor cu bulgări de foc și cu pietre de jăratec, azvârlind în ele și mușcând, de unde trebuiau să sugă lapte, carnea care le lipsește, nu mai puțin înfiorător de cum descria Dante în cântul 33 al Infernului lui Ugolino din ceafa lui Ruggieri… „Mamă, mamă, ce ai făcut cu noi?…”.

    Fragmente din vol. "Mama" de pr. Ioan Suciu

    CategorieParinti si Duhovnici

  15. #30
    Etienne Avatar
    Etienne este offline I.E. Copacel roditor
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Posturi
    682

    Implicit Re: Unde se duc sufletele copiilor pierduti prin avort spontan

    Citat Citat din iuliachristaL Vezi post
    cu siguranta se duc in rai ...dupa ce si-au indeplinit misiunea aici prin simpla lor prezenta
    Adica toti pruncii avortati ajung in rai?
    N-as crede.
    Cum nu cred ca pruncii avortati se afla intr-un loc de 'tranzit' cum spune parintele ala, adica nici intuneric, nici lumina, nici, nici...
    Mi-am pus flori la palarie,
    Mi-am pus flori, mi-am pus margele
    Sa se uite cu mandrie ...
    ...Puiu la ele!

Pagina 2 din 4 PrimulPrimul 1234 UltimulUltimul

Subiecte Similare

  1. Carti pt dezvoltarea sufleteasca si spirituala a copiilor nostri
    De AlinaC in forum Familia: copii, parinti, bunici
    Replici: 10
    Ultimul post: 28 mar 2009, 17:00
  2. Sarcina pierduta sau avort
    De Etienne in forum Despre sarcina
    Replici: 46
    Ultimul post: 16 iun 2008, 11:19
  3. Romania vazuta cu ochii copiilor
    De Dana Di Maiuta in forum Discutii libere
    Replici: 2
    Ultimul post: 14 ian 2007, 16:28
  4. Luate din scrisori autentice ale copiilor
    De lovelife in forum Familia: copii, parinti, bunici
    Replici: 2
    Ultimul post: 03 nov 2006, 14:47

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •