Rezultate de la 1 la 7 din 7

Subiect: Cubul de aer..

  1. #1
    Minerval Avatar
    Minerval este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    martie 2008
    Locatie
    Galati
    Posturi
    47

    Implicit Cubul de aer..

    De ce sa scriem?

    Sa scrii doar pentru a fi citit de un oarecare ori de un exeget recunoscut sau poate sa scrii doar de dragul 'metalelor'? Inefabilul, inexactul, mandria si viziunea sunt cateva elemente ce catalogheaza o stare de idei sau indeparteaza din contra pe scriitor de placerea actului sau perpetuu. Poate sa se termine toata cerneala, mijloacele de scris sa se imbunatateasca in asa maniera incat sa nu mai avem nevoie de 'tiparit' pe hartia celulozica ori pe cea virtuala..insa mereu vom avea nevoie de un coltisor unde sa ne asternem gandurile fie si intr-un mod inexprimabil, asimptotic, sobru, un colt al omului care nu pana demult era modern iar acum transformat in propria sa scriitura, la care mai adauga cate ceva din experientele sale de viata, cu zambet si lacrima imbracand scoartele invechite ale Cartii inchipuite, imaginate.. De ce sa scriem? De ce nu.. Ce altceva au de facut 'scriitorii' decat sa se bata in idei pe piedestalul artei slovelor?!

  2. #2
    Minerval Avatar
    Minerval este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    martie 2008
    Locatie
    Galati
    Posturi
    47

    Implicit Re: Cubul de aer..

    totem_

    cum sa spui da la binecuvantare?..si cum sa renunti la blestem?.. cat de puternic in spirit trebuie sa fii pentru a te sustrage nimicniciei si a-ti infrunta singur destinul, de a merge drept pe calea-ti aleasa?.. cum sa renunti la focul din tine cand el te ghideaza neincetat?.. cum intelegi ce se petrece in juru-ti, prin ce forte miraculoase patrunzi tot mai adanc, spre mistere neelucidate spiritului profan?.. cum sa renunti la focul din tine cand din ale sale inclestari maiastre s-au forjat destinele urmasilor tai neintalniti inca?.. viata presupune incercari continue, provocari de pretutindeni, este drumul deasupra altor drumuri, legatura dintre ce a fost, prezent si viitorime, intr-o formidabila simfonie de stari de nedeslusit.. si la sfarsit totul este pace.. nu mai este chin ori suferinta.. doar apa batranului Cronos isi misca tainic undele spre necunoscut.. semintia omului mai are multe pietre in fata sa.. < nu poate fi totul perceput asa cum e ori cum va fi, nici chiar si de catre cei mai invatati (zise razand unul din ultimii cavaleri ai imparatiei timpului..)>.. dar cat de frumos poate fi un zambet de copil ori un rasarit de soare atunci cand inima-ti e cuprinsa de blandetea si bunatatea pastrate cu credinta in suflet?! cat de tainic suna un clopot de cristal pe un varf de munte batut de ploi si de ninsori vesnice?.. cat de profund este zborul unui vultur printre cei mai inalti si prafuiti nori?.. viata, traire, iubire.. cine mai poarta in inima acestea, transforma iubirea intr-un totem.. si o data cu aceasta intelege sensul vietii in universul intunecat de prea multe tenebre..

  3. #3
    Minerval Avatar
    Minerval este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    martie 2008
    Locatie
    Galati
    Posturi
    47

    Implicit Re: Cubul de aer..

    intrebare_

    cum e sa iubesti
    un fulg de nea,
    sa-l vezi jucandu-se,
    dansand prin vazduh,
    de sus pana jos
    ca o lacrima ascunsa,
    presarata din ochiul
    cerurilor?

  4. #4
    Minerval Avatar
    Minerval este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    martie 2008
    Locatie
    Galati
    Posturi
    47

    Implicit Re: Cubul de aer..

    simplu_

    ce simplu este sa fii singur, si in mentalitatea unui om singur, cat de simplu este sa iti coordonezi existenta..apare ca o aratare, apoi prinde contur si, pana sa realizezi bine ce se intampla, iti guverneaza chiar si instinctele..ce simplu este sa fii singur, dar oare cine si-ar dori o astfel de existenta?! cat de grotesc ar parea, simplitatea singuratatii apare ca o refulare in mintea celui sau celei care o imbratiseaza, ca o fuga de ei insisi sau, bunaoara, de noi insine.. o fuga spre interior, acolo unde nici razele nu mai pot incalzi pielea, unde gandurile nu mai pot fi netezite, unde vocea nu mai are ecou..un fel de abis ascuns de noi in noi. cat de stingher sau nelalocul lui se poate sa se simta cel care citeste aceste randuri.. uneori, din fortareata singuratatii nu mai dorim sa credem ca modelul de om, tiparul in sine, este diferit de la om la om, si se prefera comoditatea acceptarii unei stari in veci de neacceptat.. ce simplu este sa fii singur, ce rece si fara culoare, pe jumatate in viata, mai mult mort..si alergi ca un bezmetic dupa fantasmele sperantei, poate poate vei zbura si tu pictat cu pene..dar, iata ca ironia vietii ne cuprinde in acelasi ciclu, pe noi aia mai 'singuratici', mai boemi.. si nu vom gasi raspuns la intrebarile noastre existentiale, nu vor sari ingeri in ajutorul nostru, nu va striga nimeni pentru noi, pentru ca in locul de unde venim noi nu exista sunete, nu exista voci care sa poarte durerea fara nume, incapabil de masurat de o minte ce nu a cunoscut viata pe ambele ei fete.. ce simplu si cat de stupid este acest concept de 'singuratate'.. o otrava pentru o mie de vieti, un fior mai negru decat cea mai involburata mare, mai taioasa decat cea mai 'vrednica' lama.. si, totusi, pentru unii, doar atat le-a mai ramas.. ce simplu este sa fii singur..

  5. #5
    Minerval Avatar
    Minerval este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    martie 2008
    Locatie
    Galati
    Posturi
    47

    Implicit Re: Cubul de aer..

    cubul de aer_

    si dupa ploaie vine soarele..o mana cereasca parca iti cuprinde capul, te incalzeste si te alina..simti cum de la situatia imaginara a unui supravietuitor in deriva, pe un ocean necrutator in imensitatea sa, te transformi..alungi masca mohorata..lasi genele sa priveasca mai sus de frunte si zambesti..a fost o lunga perioada fara zambet..si orice trecator prin viata, din vreme in vreme, aspira spre ceva mai mult decat propria sa fiinta..cum este sa mergi pe doua picioare?..cum este sa respiri aerul curat de munte?..cum sa inoti intr-o apa cristalina care se sparge sub talpile tale energice?..

  6. #6
    Minerval Avatar
    Minerval este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    martie 2008
    Locatie
    Galati
    Posturi
    47

    Implicit Re: Cubul de aer..

    ruga spre El_

    Din Cer te chem alaturi
    cu suflul Tau
    sa ma-ncalzesti,
    sa-mi fii aproape,
    s-asculti plansul
    celor ce din pacat
    se nasc.
    Din gand iti cer
    sa-mi fii
    Lumina,
    Adevar
    si Cale,
    s-alungi orisice
    suparare,
    la toti cei ce
    Ti se inchina,
    sa-i mangai cu iubire
    si multa fericire.
    Iar eu nimic iti cer
    decat speranta,
    prea bucuros voi fi
    de ruga-mi Tu
    vei asculta,
    si-n schimb
    voi preschimba
    pacatu-mi
    in Credinta.
    Amin!

  7. #7
    anima Avatar
    anima este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    august 2006
    Posturi
    404

    Implicit Re: Cubul de aer..

    Despre libertate
    eseu

    Colecția: parerea unui om obisnuit
    - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
    de Radu Herjeu


    M-am gândit de câteva ori la libertate... E o stare de spirit sau o realitate obiectivă? De obicei considerăm libertate acea conjunctură în care putem face ceea ce ne dorim. Iar lipsa libertății ca îngrădirea noastră în a face exact ce dorim. Dar, dacă mergem mai departe, suntem noi liberi să ne dorim? Sau, cu alte cuvinte, ceea ce ne dorim vine din libertatea noastră de a decide, pe baza informațiilor despre noi și despre univers, ce vrem, și ce nu vrem?
    Oare nu cumva, chiar nașterea e primul stâlp dintr-un gard care se va construi toata viața în jurul nostru? Oare nu s-ar putea ca primul lucru pe care-l vedem, mirosim, auzim, să influențeze în mod decisiv evoluția noastră ulterioară? Se spune că un om informat e un om liber. Nu cred. Dimpotrivă, cred că e mai putin liber decât cel neinformat. Pentru că orice informație e asimilată (vrem-nu vrem) și cu un "rest" din modul în care a fost prezentată. Din structura deja existentă și din care am extras-o noi. Nu există informație pură. De aceea, mă-ntreb în ce măsură suntem dependenți de modul în care am primit (extras) o informație și cât de constienți suntem de "resturile" asimilate. Și-atunci, câtă libertate ne rămâne în a stabili exact ceea ce credem, ceea ce știm, ceea ce vrem? Oare un om căruia i s-ar "servi" doar informație pură, fără "resturile" valorice - bun-rău - ar fi capabil să ia o decizie? Nu cumva libertatea aceasta absolută ar fi, de fapt, sursa unui blocaj? Libertatea le dă oamenilor un sentiment de putere. Au putere asupra lor! Au senzația că sunt "mai autentici" în momentul în care se bucură de libertate. De aceea, de
    multe ori, dorința de libertate nu vine dintr-o necesitate profundă de a face ceva (neîngăduit de ceilalți) ci ca o revoltă, pur si simplu, împotriva gardului, ca o frondă destinată afirmării independenței.
    Oamenii care se simt liberi se simt și diferiți, nu? Dar, de cele mai multe ori, dispariția cenzurii externe duce la constientizarea (sau măcar manifestarea cu putere) a celei interne. Regulile acestei cenzuri sunt stabilite tot pe baza informațiilor asimilate în timp.
    Și, evident, a experiențelor de viață. Dar și acestea au fost transformate în informații depozitate în diferitele straturi ale structurii noastre, cu ajutorul mecanismelor noastre de gândire. Dependente de informatiile asimilate anterior. E un cerc vicios. Și-atunci, suntem noi liberi cu adevărat? Istoria umanității a arătat că oamenii nu vor să fie liberi, de fapt. Că, atunci când se trezesc față în față cu universul, de cele mai multe ori ostil și misterios, își inventează singuri repere între care să se simtă în siguranță. Și pe care le transferă celorlalți în timpul interacțiunii cu ei. S-a observat că oamenilor le e mult mai frică să fie puși în situația de a alege decât de a accepta o variantă sau alta, în funcție de conjunctura constrângătoare exterioară. Cu cât sunt mai multe variantele de răspuns, cu atât oamenii pierd mai mult timp în a alege una și cu atât sunt mai speriați de faptul că s-ar putea să fi greșit în alegerea făcuta. Și-atunci, în momentul în care nu există constrângere exterioară, își construiesc una interioară pentru a le fi mult mai ușor în a alege. Credințele noastre sunt complexele interne de repere care ne ajută să tăiem nodurile gordiene. Asta ne scutește de multe blocaje psihice și emoționale, ne ajută să mergem înainte și să nu înghețăm în fața unei probleme a cărei soluții trebuie aleasă. Dar suntem noi liberi, cu adevărat, atunci când luăm decizia? Sau suntem, de fapt, dependenți de frica noastră de a fi liberi?

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •