Rezultate de la 1 la 2 din 2

Subiect: Adevarul despre viata si moartea lui Eminescu

  1. #1
    Santamia este offline I.E. Bobocel
    Data inscrierii
    iulie 2006
    Locatie
    Galati
    Posturi
    362

    Implicit Adevarul despre viata si moartea lui Eminescu

    Adevarul despre viata si moartea lui Eminescu


    Colegii de presa de la ziarul ATAC solicita intregii bresle jurnalistice romanesti, de ziua lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie, sa se mobilizeze pentru a afla adevarul asupra vietii si mortii Romanului Absolut, dupa cum il numea ganditorul Petre Tutea. Ziaristii de azi propun ca rezultatul investigatiilor asupra acestui subiect delicat si ocultat – istoria nefalsificata despre inaintasul lor, gazetarul si aparatorul drepturilor romanilor Mihai Eminescu - sa fie facut public pana pe 15 iunie, anul acesta. Ne alaturam acestui demers si prezentam prima aparitie din viitorul volum Adevarul despre Eminescu. Jurnalistii care doresc sa contribuie la aceasta cercetare sunt invitati sa contacteze Asociatia Civic Media.


    Dosarul Eminescu

    Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.

    Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist - ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.

    Conservator

    Eminescu isi asuma ca pe o profesiune de credinta lupta pentru Romania, amendand atat liberalii cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in chestiuni arzatoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar si cu rigoare, scria cu o forta devastatoare. Maiorescu noteaza - „Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba“. „Stapan pe limba neaosa“ si cu o „neobisnuita caldura sufleteasca“, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator „iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse“. Pe scurt, un ziarist de marca, o voce puternica, un spirit radical si incomod. Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta ca redactor-sef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator – a aratat clar pozitia lui Eminescu: „Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul“.

    De la Nistru pan’ la Tisa

    Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critica aspru Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, este intransigent atat fata de politica de opresiune tarista (,,o adanca barbarie“) cat si fata de cea a Imperiului Austro-Ungar si, totodata, isi acuza colegii, fruntasii conservatori, ca participa la infiintarea de institutii bancare in scop de specula. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Cata vreme guvernele de la Budapesta ii oprima pe romani, ingradind accesul la scoala si Biserica, blocand cultivarea limbii materne - apropierea de Imperiu nu este posibila si nici recomandabila, avertiza jurnalistul.

    Lovit la Timpul

    Viena insa atrage ca un magnet si conservatorii se cupleaza cu liberalii - ,,la ciolan“, cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, inalt fruntas conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena si cere sa i se puna surdina lui Eminescu (intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu ii atrage atentia: „si mai potoliti-l pe Eminescu!“). Scarbit, acesta protesteaza: ,,Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca camasile si partidul ca cizmele?“ Ca urmare, in noiembrie 1881 Eminescu este inlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe Eminescu in chiar ziarul pe care acesta il condusese.

    Societatea Carpatii – serviciul secret roman al Daciei Mari

    In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG de azi – Societatea Carpatii. Societatea isi propunea - conform Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca“. Se avea insa in vedere situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de „Societatea Carpatii“ ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii“ era un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la }ara, dar executa si actiuni conspirative.

    Urmarit de spionii Austro-Ungariei

    Intr-o nota informativa secreta din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta: „Societatea Carpatii“ a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a precedat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa sigura (ceea ce inseamna nota unui agent infiltrat in organizatie - n.n.) urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia politica.

    S-a convenit acolo sa se continue lupta impotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu in sensul de a admite existenta unei ,,Romanii iredente“. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precautie. Eminescu, redactorul principal al ziarului „Timpul“, a facut propunerea de a se incredinta studentilor transilvaneni de nationalitate romana, care pentru instruirea lor frecventeaza institutiile de invata-mant de aici, sarcina pe timpul vacantei lor in patrie, sa contribuie la formarea opiniei publice in favoarea unei ,,Dacii Mari“. Sacareanu, redactorul adjunct de la „Romana libera“, a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit carora romanii de acolo ii asteapta cu bratele deschise pe fratii lor“. (Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus - Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)

    Tradatorii

    Un alt un raport confidential catre Kalnoky, ministrul de Externe al Austro- Ungariei, informa despre o alta adunare a ,,Societatii Carpatii“, din care rezulta ca un anume Lachman, redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt“ si foarte activ spion austriac, avea ca sarcina urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. |n contextul notei informative se mai numeste un agent din vecinatatea imediata a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepresedintele „Societatii Carpatii“, despre care se scrie negru pe alb ca este nici mai mult nici mai putin decat... spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior in procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestarii lui Eminescu: „informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienatie mintala“).

    Nationalistii, urmariti si de rusi

    Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala, coordonata ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de «network» care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a romanilor. Pe langa ,,Societatea Carpatii“, au mai aparut la Budapesta Societatea „Petru Maior“, la Viena „Romania juna“, la Cernauti „Junimea“,„Dacia“, „Bucovina si Moldova“, in Transilvania societatea „Astra“ si, in vechea Romanie, „Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie“, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.

    Incomodul Eminescu

    Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F. Lauchman in acest sens: ,,Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea „iridenta“ a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute“. O nota informativa a baronului von Mayr denunta articolul lui Eminescu din „Timpul“, privitor la expansiunea catolicismului in Romania. |n 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor romanesti in Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica externa si interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si devine o povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta sa deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva parlamentar - ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.

    Stia ca i se pregateste ceva

    Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. |n 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv ,,apropiati“ interesati prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. |n cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.

    Interzis si internat

    Guvernul a desfiintat ,,Societatea Carpatii“ chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului „Societatii Carpatii“ au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.

    Suprimarea incepe de la 33 de ani

    „Directiva de sus“ s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele ,,interese de stat“ l-au nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. Tratatul a fost semnat pana la urma in septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar - bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele - cica sa nu fie distruse - depunandu-le la Academie dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. |n manuscrisele din acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al „Societatii Carpatii“. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, proiecte cu adevarat ,,subversive“, mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipica „masurilor active“ specifice serviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pe campul ,,operativ“.

    Otravit cu mercur

    Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. |n 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este „bietul Eminescu“. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si denigrat de anti-romani.

    Eminescu nu a fost nebun

    Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala - cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.

    Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: „Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica“. Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 Iunie 1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este ,,uitat“ pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului – deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala. |n manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. „}inta“ Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si „grupuscule elitiste“ - in fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei. (Redactia ATAC)

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    - Salon de masaj si Scoala de masaj

  2. #2
    Santamia este offline I.E. Bobocel
    Data inscrierii
    iulie 2006
    Locatie
    Galati
    Posturi
    362

    Implicit Adevăratul Eminescu

    Adevăratul Eminescu

    Motto: "Suntem zăpăciți, nu mai știm ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înțelegem și nu ne mai auzim unii pe alții: ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele și care să ne împreune pe toti la lucru (...) De aceea alungați turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic și n-au nimic și vor să trăiasca ca oamenii cei mai bogați; ei nu știu nimic și vor să vă învețe copiii și n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine și vor să va economisească pe voi toți." Mihai Eminescu

    Pe 15 ianuarie se sărbătorește și acum cu aceleași declarații pompoase ziua de naștere a "Marelui Poet Național", ajuns atât de faimos încât prea puțini îi mai cunosc astăzi opera. Incontestabil Mihai Eminescu a fost un vizionar, un om inteligent ce a depășit cu mult gândirea epocii în care a trăit. Un om dotat cu talent scriitoricesc, un condei "periculos" pentru ignoranți și mincinoși pentru că deținea mijloacele de a-si propaga ideile și a transmite mesajul de trezire națională.

    După ce Eminescu a fost redus la tăcere de aceleași forțe din umbră care manipulează și astăzi frâiele politice ale lumii, opera sa a fost trunchiată și "omorâtă" cu bună știință ca și autorul ei. Considerăm "cazul Eminescu" unul dintre cele mai cutremurătoare exemple de manipulare prin intermediul mass-media și al unor "experți" istorici și critici. Imaginea lui a fost cosmetizată atât în epocă cât și pentru posteritate, opera trunchiată corespunzător și mesajul alterat. De ce îl iubim pe Eminescu și considerăm necesară reconsiderarea operei, vieții, mesajului și imaginii lui? Pentru că el a iubit extraordinar de mult România și poporul român. Patriotismul a fost poate cea mai definitorie calitate a lui Eminescu. El a militat pentru trezirea și emanciparea românilor și de aceea a avut atât de mult de suferit. în epocă, el a fost acuzat de nebunie și internat cu forța pentru că ideile lui erau "periculoase". Pentru posteritate, el a fost prezentat apoi doar ca un poet romantic.

    Despre Eminescu... știm cu toții

    Ce răspundeți la întrebarea : "Cine a fost Eminescu?". Ah, veți spune, este o întrebare ușoară. Cine nu a învățat la școală despre marele poet, și mai cu voie, mai fără voie a memorat mai mult interpretările diverților critici decât poeziile sale. Despre prozatorul sau despre jurnalistul Mihai Eminescu însă la școală nu se spune aproape nimic. Pentru cei mai mulți dintre noi Eminescu este doar un capitol de studiu obligatoriu în manualele de limba română și unul dintre subiectele cele mai temute de elevii care se pregătesc de BAC. Acest proces de trecere sub tăcere a laturii incomode a activității lui Eminescu a început încă de pe vremea când poetul mai trăia, internat fiind într-un spital de psihiatrie. Apoi prăpastia dintre viața și opera lui Eminescu a fost adâncită în mod deliberat de criticii și biografii poetului în frunte cu George Călinescu și a fost amplificată apoi de sistemul de învățământ, care a propagat în masă acest model. Până și imaginea poetului atât de bine cunoscută nouă este prima lui poză, pe când Eminescu avea doar...19 ani, probabil că ea corespundea mai bine cu imaginea dorită, aceea de poet plăpând, firav, eterat, fără implicare sau eficiență în viața socială și politică a vremii.

    Scriam nu de mult că atunci când nu poți împiedica o informație să se propage, cel mai eficient este să o direcționezi încotro ai nevoie (în articolul "Manipulare și Masonerie"). Acest mecanism a fost utilizat din plin în cazul marilor genii ale acestei lumi, pentru că de regulă acestea au fost persoanele cele mai "periculoase" (a se citi capabile să îi trezească și pe ceilalți oameni din somnul în care sunt ținuți cu bună ștință de cei ce doresc supremația asupra lumii). Și în cazul lui Eminescu s-a omis ceea ce nu corespundea cu direcția dorită (adică bogata sa activitate publicistică în ziarele vremii), a fost amplificat ceea ce convenea (Eminescu trebuia să rămână pentru toți doar un poet genial și nebun), s-a creat un sentiment de obligativitate și supra-saturare a minților în legătură cu subiectul respectiv astfel încât oamenii să nu mai aiba aspirația de a-l aprofunda.

    A fost Eminescu nebun?

    Se știe deja că a declara pe cineva nebun înseamnă a-l izola din punct de vedere social și a-i afecta credibilitatea. Cu atât mai mult în trecut, dar și în prezent, această tară a nebuniei, era aruncată asupra celor ce se dovedeau a fi persoane incomode. Deși Eminescu a fost în mod repetat internat în spitale de psihiatrie, cele scrise de el în perioada 1883-1889 dovedesc că autorul textelor respective era o persoană coerentă, logică, ce poate fi acuzată cel mult de opoziție față de viziunea majoritară a acelei epoci și de demascarea unor realități spinoase ale vremii. în acel moment Eminescu era practic una din vocile cele mai puternice ale luptei pentru unitatea națională și desprinderea Transilvaniei din influenta Imperiului Austro-Ungar. S-a mers până într-acolo încât multe din manuscrisele sale din acea perioadă au dispărut fără urmă într-o încercare nefericită de a demonstra că Eminescu era atins de nebunie, deci incapabil să creeze. Există însă multe persoane din jurul lui care vorbesc despre un Eminescu activ, coerent și foarte prolific. Aceasta este deci rolul pe care l-au avut biografii. Pentru că realitatea de persoana creativă, cum a fost el de fapt în acea perioadă, nu corespundea deloc cu imaginea pe care au vrut să o transmită mai departe, l-au fabricat pe poetul Eminescu plapând, lipsit de voință, rătăcit, pierdut în lumea lui!

    în aceeași perioadă în care Eminescu era izolat pe motivul nebuniei, a fost desființată și Societatea Carpații din care făcea parte și el și care era una din cele mai puternice organizatii pro-Ardeal. Trebuia tot atunci să se semneze și tratatul secret dintre România și Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria și Italia), tratat care fusese negociat timp de mai bine de doi ani chiar de către junimiști (despre care se știe că au fost masoni și împotriva cărora Eminescu se întorsese de mult, contrar cu ceea ce afirmă toate manualele de limbă și literatură română în încercarea de a crea legaturi cât mai strânse între Eminescu și Junimea).

    Iată ce scrie Nicolae Georgescu în cartea "A doua viață a lui Eminescu" despre contextul politic în care Eminescu trebuia redus la tăcere: "Schimbul de telegrame secrete, date în zilele noastre la iveală, vorbesc de amenințări grave: Von Bismarck este gata să declare război României daca nu se fac urgent retractări și nu se dau asigurări ferme că va intra imediat în sfera de influență a Germaniei și Austro-Ungariei. Se cere ferm desființarea "Societății Carpații", un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe față și în ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar și alipirea lui la Țara. Petre Gradișteanu, autorul unui discurs incediar la Iași, pleacă, împreună cu ministrul de externe, D.A. Sturdza, la Viena să ceară scuze, în persoană, împăratului. Mai este expulzat ziaristul Zamfir C. Arbore (prieten cu Eminescu), la cererea Imperiului Rus. Toate acestea - într-o singură zi, la 28 iunie 1883, când istoria literară consemneaza sec și căderea lui Eminescu!"

    Acest an 1883 este și cel în care se începe crearea imaginii de poet rătăcit, nebun, prin volumul de Poesii scos într-o ediție de exceptie de Titu Maiorescu în care sunt publicate 64 de poezii. De ce nu a scos Titu Maiorescu un volum cu articolele jurnalistice ale lui Eminescu, dat fiind faptul că Eminescu fusese mult mai activ în acest plan? Iar în tot acest timp poetul-nu-numai-poet asista neputincios, deși uneori reacționează cu disperare, la trunchierea operei sale artistice. Sunt situații în care sparge vitrinele unei librării și aruncă în noroi cărțile ce conțin propriile poezii ca un ultim semn de protest față de nedreptatea la care trebuia să asiste. Poate ar trebui să amintim că în tot acest complot pentru a-l reduce la tăcere pe cel ce zădărnicea planurile politice, a fost acuzat inclusiv de faptul ca acosta femeile pe stradă.

    Câteva "concidențe" numerice bizare

    Textul interogatoriului luat lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte ca el să moară este de fapt un fals! Acest interogatoriu a avut ca scop punerea sub interdicție a lui Eminescu, deci s-a pornit din start de la ideea că el era bolnav psihic. Cel care face acest interogatoriu este judecătorul cunoscut și ca Metru Ghiță (Metru, de la maître, în franceză semnifică maestru, apelativ al magistraților, dar și grad francmasonic; amestecul masoneriei în această chestiune este demonstrat de parolele și coincidențele numerice ce indică pecetea masonică pusă pe acest text). După cum s-a demonstrat, acest text a fost prelucrat ulterior și ceea ce este mai interesant este ca alte acte cum ar fi diagnosticele medicilor lipsesc din dosarul declarării oficiale a nebuniei lui Eminescu, ca pentru a lăsa posterității doar mesajul autorilor reali ai închiderii și în final asasinării "poetului" (s-a zvonit că Eminescu ar fi fost bolnav și de sifilis și de acea a fost "tratat" cu mercur!).

    - Cum te cheamă?
    - Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuște cu pușca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare.
    - Pentru ce?
    - Pentru că eu fiind moștenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu să nu-i iau moștenirea.
    - Ce-ai de gând să faci când te vei face bine?
    - Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezeasca, evreiască, italenească și sanscrită. Știu 64 de limbi.
    - Cine e Poenaru care te-a lovit?
    - Un om bogat care are 48 de moșii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate și care are 48 de milioane".

    De ce Matei Basarab?

    Eminescu se consideră continuatorul lui Matei Basarab care luptase împotriva fanarioților pentru trezirea neamului românesc. El chiar își propusese înființarea unei societăți Matei Basarab care, surpriză, trebuia să fie construită după modelul francmasoneriei, dar orientată spre scopuri benefice poporului român, poate despre acest lucru vorbește Eminescu când spune că regele se temea sa nu îi ia moștenirea: "O organizare între români asemenea societății francmasonilor și iezuiților și a bisericii catolice. Pretutindeni oameni care sa ție registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat și lăudat pentru ca să devină bun; trezită deșertăciunea lui, decorat la nevoie, trezite mii de speranțe în el, în caz de extremă nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă."

    De ce Petrea Poenaru?

    "Petre sau Petrea Poenaru, conține în numele său "pietrei", numele obiectului care a lovit fruntea poetului, și iarași pare logică asocierea. Mai puțin logică pare prezența fizică a acestui personaj în stabilimentul din strada Plantelor: știm despre el că era tenor, din familia mare a actorilor, așadar lume frecventată de Eminescu. Nu era un străin, un oarecare, ci îl cunostea pe poet. Poetul pretinde că-i cunoaște și scopul loviturii" (conform Nicolae Georgescu)

    Pusca umplută cu pietre de diamant

    într-o baladă populară, bine cunoscută lui Eminescu, apare un astfel de motiv: "A plecat la vânatoare/ Sa vâneze căprioare/ Căprioare n-a vânat/ Și el singur s-a împușcat/ C-un pistol de diamant/ Cu gloanțe de briliant." Sensul acestei afirmații nu poate fi decât faptul că Eminescu se afla în aceeași postura cu vânatorul care se vânează singur, prin ideile sale.

    Numerele

    Despre cifrele 64 și 48 este suficient să spunem că sunt des utilizate în francmasonerie, nu ne propunem să facem aici analiza semnificației lor spirituale, sarcină pe care v-o lăsăm dumneavoastră. Cert este ca ele revin obsedant întrucât dacă numaram rezultă exact 64 de cuvinte în acest interogatoriu.

    Iată o analiză mai detaliată realizată tot de Nicolae Georgescu în lucrarea "A doua viață a lui Eminescu": "Textul atenționează: nu e vorba de 64 de limbi ci de 64 de voci. Experiența poate continua. Precizăm din capul locului că noi nu am epuizat toate relațiile numerice dintre aceste cuvinte. Nu ne propunem a lua locul cifratorului, ci doar a sesiza existența unui cifru care dă de gândit. Să numărăm cuvintele din primul răspuns, considerat la două cuvinte: sunt exact 33 de voci. Asta da, știe oricine că e cifră masonică! A fost Eminescu francmason și a răspuns cifrat? Asta înseamnă că nu era nebun! Reținem: dacă socotim la un cuvânt iese un total de 32. Al doilea răspuns are 16 cuvinte: [cuvantul] "nu-i" îl socotim ca două cuvinte. Dacă socotim "nu-i" ca un singur cuvânt, obținem 15 cuvinte, care adunate celor 33 anterioare (în prima varianta) dau cifra 48, prezentă ca cifră în text. Este un sistem de socotire "încrucișat", care cere atentie și... distribuție. Mai mult, al treilea răspuns are tot 16 cuvinte, cu cifra 64, și tot 15 cuvinte fără cifră. Așadar, dacă adresantul uită să adune la primul raspuns de 33 de carate, pe următoarele 15 cuvinte, este atenționat a doua oară, după care, în cel de-al treilea răspuns, cifra 48 se repetă de 6 ori: semnal puternic. Asta, pe prima diagonală a încrucișării (33 + 15 + 15). Pe cea de-a doua diagonală a încrucișării "ies" frumoasele sume: 32 + 16 + 16, adica 16 * 4 = 64. Simetriile sunt atât de bine construite, încât este limpede că textul, în întregul său, a fost lucrat migălos. Patru întrebări și patru răspunsuri: 4 * 4 = 16; aceasta pare a fi cifra de bază care trebuie luată în calcul. Primele trei întrebari au 16 cuvinte (socotind "ce-ai" din întrebarea a treia drept două cuvinte). A patra întrebare are 7 cuvinte ("te-a", două cuvinte) și bănuim că trebuie să mai fie unul pentru totalul de 24 cuvinte al tuturor întrebărilor: într-adevar, în "cine e Poenaru care te-a lovit" trebuie, poate, presupus prenumele anunțat de Eminescu: "Petre Poenaru". Această omisiune are importanța ei: totalul cuvintelor din întregul text (adaugând și cifrele, fără a socoti ligaturile câte un cuvânt) este 111 cuvinte. Adaugând cifra 1 pentru cuvântul presupus lipsa, iese suma de 112: exact 16 * 7 = 112. în text sunt 7 cifre (o data 64 si de 6 ori, 48... Pe mine nu mă interesează, de fapt, semnificațiile acestor cifre totale în sistemul cifric presupus. Constat doar că, relațiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte, ceea ce înseamnă că actul, în întregul său, este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act. La 12 iunie 1889, poetul spune lucruri de bun simț, că se consideră moștenitorul lui Matei Basarab și ca tenorul Petrea Poenaru l-a lovit la cap. Spusele lui sunt, însă, "rebusate". De către cine? Vom reveni, desigur, când va trebui să facem puțina istorie literară. Până atunci, îi rog pe francmasoni să nu mă suspecteze de reavoință sau reacredință; mai bine să ajute la elucidarea crimei comise împotriva lui Eminescu, dacă pot".

    Vă recomandăm să citiți cartea "A doua viață a lui Eminescu" de Nicolae Georgescu, apărută la Editura Europa Nova, București în 1994.

    http://aim.pro.tc/?a=99

    Pentru a vizualiza link-urile sau imaginile din semnaturi, numarul postarilor dvs. trebuie sa fie 10 sau mai mare. Momentan aveti 0 postari.
    - Salon de masaj si Scoala de masaj

Subiecte Similare

  1. Despre Viata Sf. Nectarie
    De Eternal_light in forum Crestinismul
    Replici: 17
    Ultimul post: 11 apr 2013, 20:05
  2. Replici: 8
    Ultimul post: 06 nov 2010, 15:48
  3. Zodiile si moartea clinica!
    De gabryna in forum Astrologie
    Replici: 7
    Ultimul post: 23 ian 2009, 22:21
  4. A.I. Cuza - oare care este adevarul?
    De Tixti in forum Istoria Dacilor si Romanilor
    Replici: 2
    Ultimul post: 02 oct 2006, 11:53
  5. 2006 - Anul DECEBAL - 1900 de ani de la moartea marelui REGE
    De Catalin in forum Istoria Dacilor si Romanilor
    Replici: 2
    Ultimul post: 29 iul 2006, 11:18

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •