Multumesc pentru raspunsul prompt. Cum putem da de acei educatori inspirati si pe mana carora sa ne lasam cu toata increderea copiii? E drept ca baza unei educatii spirituale se face in familie, dar, sa fim seriosi, copiii petrec ceva mai mult timp la gradinita, decat acasa, cu noi, si nu se ivesc prilejuri intotdeauna, in putinul timp ramas. Plus ca, in spiritul sinceritatii depline, nu prea stiu intotdeauna cum sa abordez anumite subiecte intr-un mod pe care sa il inteleaga si sa ii fie apropiat si natural (copiii mei au 4 si 1,5 ani).
Uite, asta cred ca ar fi o tema demna de acest forum: cum incepem si sustinem viata spirituala a copiilor nostri la varste fragede? Si nu vorbesc de o educatie strict crestina, cat mai degraba, despre a intelege notiunea de divinitate, de a constientiza puterea creatoare a gandului... bineinteles intr-o forma mult simplificata si accesibila lor.
Revenind la partea cu gradinita, ma intereseaza in cel mai inalt grad pentru ca fetita mea cea mare merge la o gradinita particulara, unde platim o caruta de bani, unde totul e foarte corect, dar parca atat de lipsit de substanta... Nu de alta dar cunosc si alternativa. Am venit de curand din Brasov, unde mergeam la o gradinita extraordinara, unde nu se facea neaparat o educatie spirituala in sensul strict al cuvantului, dar unde se punea un mare accent pe o dezvoltare personala armonioasa dincolo de continuturile programei.
Si inca o dificultate in alegerea gradinitei e meniul. Gasesc, oare, la stat, pe cineva care sa pregateasca copilului mancare fara carne care sa nu fie doar pilaf si piure? Cel mai probabil o sa trebuiasca sa o duc si pe cea mica din toamna la gradinita/ cresa si tot nu stiu daca am alternativa vis-a-vis de a ramane sau nu la privat.