Așezată pe o terasă joasă a Piteștiului, biserica cu hramul la început Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Paraschieva a fost ridicată de clucerul Ion Ungurelul 1817, mai mare peste măcelari, după cum evocă pisania, și terminată de fiul acestuia Alexandru Ungurelu 1828, în timpul lui Dimitrie Ghica Voievod. De asemenea sunt menționați și Drăghici și Ion Budișteanu alături de Anica Enghel, fosta doamnă Alexandru Ungurelu.

Clădirea avea o singură turlă, o lungime de 24 metri și o lățime de 10 metri. Naosul era despărțit de pronaos printr-un zid gros, străbătut de două deschizături care înlesneau să se audă muzica în altar. În fața bisericii era clopotnița, zidită tot din cărămidă, care a fost și ea demolată împreună cu biserica.

La ridicarea primei biserici, enoriașii erau puțini și răspândiți pe ulițele și prin zăvoaiele Argeșului, dar erau evlavioși și se adunau la biserică nu numai în zilele de sărbătoare, la botezuri, cununii sau înmormântări, ci și în cursul zilelor din săptămână.

Edificiul pe care îl întâlnim astăzi, poartă hramul Sfânta Vineri și a fost ridicat în 1903-1908 datorita ruinării lăcașului anterior. În acest nou lăcaș s-au păstrat portretele votive pe pereții laterali din pronaos, respectiv sudic și nordic, pictați într-un stil neoclasic, al Anicăi Enghel și al lui Drăghici Budișteanu (PL.VIII), ca fondatori.

Biserica cea nouă a parohiei Sfânta Vineri a fost construită la începutul secolului al XX lea după proiectul arhitectului Ion N. Socolescu. Inginerul care s-a ocupat de partea de rezistență a fost Dumitru Dima (1876-1923).

Ion N. Socolescu (1856-1924) a fost unul din părinții școlii românești de arhitectură alături de Ion Mincu, St. Ciocârlan, E. Sterian, N. Gabrielescu, Al. Orascu. În ideea creării noii arhitecturi românești, arhitecții se documentau și dădeau la iveală interpretări ale arhitecturii vechi sau tradiționale. Arhitectul Socolescu nu era la prima lui lucrare cu subiect religios.