Pagina 5 din 6 PrimulPrimul 123456 UltimulUltimul
Rezultate de la 61 la 75 din 76

Subiect: Pilde crestin ortodoxe

  1. #61
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Poarta Raiului



    Demult, a trăit un prinț tare-tare bogat, care era, însă, și foarte zgârcit. Nu ar fi dat niciodată nimic. Doar că, într-o noapte, a visat că murise și ajunsese la poarta raiului. Acolo, Sfântul Petru i-a spus:

    - Vino cu mine să îți arăt unde vei sta de acum încolo.

    Și au mers ei ce-au mers prin grădinile acelea minunate, până când, la un moment dat, au ajuns lângă un palat mare și frumos.

    - A, a strigat tânărul prinț, aici voi sta ?

    - Nu, în nici un caz.

    - Dar, cine va sta aici?

    - Aici va locui, după ce va muri, grădinarul tău.

    - Cum se poate, el care nu are nimic, care e sărac lipit pământului, cum să merite el așe ceva ?

    - E, nu are grădinarul tău avere pe pământ, fiindcă tot ce câștigă împarte mereu cu cei mai sărmani decât el. Pe pământ nu strânge nimic, fiindcă dăruiește, dar aici, uite câte a strâns! Tot ce vezi aici este rodul bunătății lui.

    - Bine, și atunci eu unde o să stau ? -a mai întrebat nemulțumit prințul.

    - Uite acolo, în cocioaba aceea!

    - Cum, în șandramaua aia ?! Păi acolo sunt doar niște scânduri prăpădite care stau gata-gata să cadă ... cum să locuiesc în mizeria aia ? E drept așa ceva ?

    - Sigur că este drept - i-a răspuns Sfântul Petru! Ia gândește-te, ce ai dăruit tu ? Nimic. Ce ai fi vrut să apară aici!? Dacă ai fi fost bun și darnic cum este grădinarul tău, atunci ai fi avut și tu asemenea palate, poate chiar mai mult, dar așa ... Tot ce vezi acolo este rodul zgârceniei tale ...

    În clipa aceea, tânărul prinț s-a trezit speriat din visul său. Din acea zi, s-a schimbat. Nu a mai adunat comori pe pământ, ci în cer. Nu a mai strâns bogății peste bogății, fiindcă la ce i-ar fi folosit mai târziu ?

    Cu tot ce a avut, i-a ajutat pe cei sărmani și, în acest fel, a strâns o avere mult mai de preț: recunoștința celor ajutați de el și binele făcut. Aceasta era averea pe care nimeni nu i-ar fi putut să i-o fure!

    Înțelept ar fi ca și noi toți să procedăm aidoma prințului din poveste, pentru că adevărată este vorba care spune că “Nu rămânem decât ce ceea ce dăruim”.



    “Pe calea binelui mai repede obosești odihnindu-te,

    decât ostenindu-te.”

    ( Sfântul Vasile cel Mare )

    ___________________________________

  2. #62
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Adevărata comoară



    Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulți bani, că nu-și poate cumpăra tot ce-și dorea. Se plimba trist pe stradă, neștiind cum să iasă din această situație. Dar, cum mergea el așa, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenție, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston și să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braț.

    Văzând cât sunt alții de necăjiți, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce și-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăște din ea - putere de muncă, bucurie și voie bună.

    Acum își dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alții au rămas orbi. El putea să vadă, însă, clipă de clipă, toate frumusețile din jurul său. Există și unii oameni care, din păcate, sunt orbi și ologi sufletește, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranță și dragoste. Aceștia sunt cu adevărat nefericiți.

    Cu cât vei fi mai binevoitor, cu atât sufletul tău va avea mai multă liniște. Cel rău și zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un pahar cu apă sau un sfat, chiar dacă aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalți ?

    Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăiește doar pentru sine. Până și un copac obișnuit. Chiar dacă nu ne oferă fructe, ne dă cel puțin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.



    “Cel bun vede bunătatea peste tot; cel rău, nicăieri.”

    ( Proverb )

  3. #63
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Greșeala



    În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o grădină un pom frumos, de crengile căruia atârnau niște mere mari și roșii de-ți lăsa gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit ? Bine ar fi dacă ar gusta și el câteva, așa, de poftă!

    Dar cum să facă ? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt și de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârit, dar, nemaiavând răbdare, și-a zis: “Fie ce-o fi!” și a-nceput să se cațăre pe gard. Cu greu, a reușit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard își agățase haina și o rupsese. Acu, ce să mai facă!

    Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grăbindu-se, a uitat de băltoaca plină cu noroi și s-a afundat în mâl.

    Când, în sfârșit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se la ele cum arată, și-a spus:

    - E drept că am obținut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea bună e ruptă, încălțările și pantalonii murdari ...

    Cum stătea el așa și își plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când l-a văzut pe călător cum arată, i-a spus:

    - Bine, omule, trebuia să te muncești atâta pentru câteva mere ? Uite ce-ai pățit! Ca să nu mai spun că nu înțeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiș ? Dacă băteai la mine în poartă și mi-ai fi cerut câteva mere, eu ți-aș fi dat cu drag. Acum, haide în casă să te speli și să te odihnești și apoi îți vei vedea de drum!

    Tare bucuros și mulțumit a fost călătorul, văzând bunătatea gazdei sale, dar, în același timp, și-a promis sieși că altădată nu va mai fi atât de nesăbuit.

    În viață, nu este important doar să obții, ci și cum obții! Sunt oameni care vor să aibă mai mult și, atunci muncesc fără tihnă. Alții, însă, fură, gândindu-se mereu cum să fugă de muncă și să înșele. Aceștia, păcătoșii, singuri se înșală, fiindcă nu este totul să ai un lucru; contează și cum l-ai obținut!



    “În cele trecătoare,

    nu poți deveni bogat decât sărăcind pe altul.

    În cele duhovnicești,

    nu poți deveni bogat decât îmbogățind pe altul.”

    ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

    __________________________________

  4. #64
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Căldura focului





    În timpul Sfintei Spovedanii, un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:

    - Părinte, îmi simt sufletul greu de păcate. Cum pot să fiu iarăși liniștit, când știu că am greșit ?

    - Fiule, omul nu trebuie să-și piardă niciodată speranța. Chiar dacă am păcătuit, Dumnezeu ne va ierta greșelile, dar cu o condiție: să ne căim. Să ne căim cu sinceritate, din suflet. O să-ți dau un exemplu. Afară este iarnă grea, gerul este mare. Du-te și adu-mi un țurțure de gheață.

    Când tânărul s-a întors ținând bucata de gheața în mână, părintele a luat-o și a aruncat-o în sobă, unde țurțurele a început imediat să se topească la căldura focului.

    - Ai văzut gheața pe care ai luat-o de afară ?! Era așa de la începutul iernii și tot așa ar mai fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum, că ai adus-o înăuntru, vezi cum a început să se topească ? Devine iarăși apă curată și folositoare. Cât era înghețată nu era bună de nimic.



    La fel este și sufletul, atunci când îngheață de atâtea păcate. Dar dacă te căiești sincer, căldura rugăciunii tale și harul Domnului topesc tot ce-i rău și-ți aduc viață și liniște în suflet.

    - Privește pomii de afară, i-a mai spus părintele. Sunt înghețați de ger, dar, la primăvară, soarele îi va încălzi și iarăși se vor trezi la viață.

    La fel să ai și tu răbdare și încredere în bunătatea și mila lui Dumnezeu și să te căiești din suflet, fiindcă așa cum căldura focului topește gheața, la fel căința sinceră vindecă sufletul bolnav de păcate.



    “Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune.”

    ( Fericitul Augustin )

    _________________________

  5. #65
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Omul ipocrit



    După ce a muncit câteva ceasuri pe câmp, un țăran s-a așezat la umbra unui pom să se odihnească. Deodată, lângă el a venit în zbor o rață sălbatică și s-a oprit chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor. Ușor, țăranul și-a scos căciula și - zdup! - a prins pasărea.

    - Ce noroc pe capul meu, și-a zis. O să fac un foc de vreascuri și o să prăjesc rața asta. Să vezi ce bună o să fie!

    Dar în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe lângă mâna omului și, ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost. Privind cu necaz după ea, țăranul a mai zis:

    - O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu să vadă cum m-am îndurat de pasărea aceasta, dându-i drumul, și să mă răsplătească pentru binele pe care l-am făcut!

    Oare ce răsplată ar fi meritat un asemenea om ? Cel ce încearcă să ascundă un păcat cu alt păcat, o minciună cu altă minciună, un rău cu alt rău, acela singur se păcălește. Așa cum întunericul se alungă doar cu lumină, tot astfel răul nu poate fi alungat decât cu bine.



    “Păcatul este nedreptate.

    Cine păcătuiește fie se nedreptățește pe sine, fie nedreptățește pe altul.”

    ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

  6. #66
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Dragostea călugărului



    Pe un drum, un câine a sărit la un om și a început să-l latre. Omul, însă, a pus imediat mâna pe o piatră și a aruncat după animal. Câinele s-a ferit și, ce să vezi ?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muște. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte și să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard.

    Chiar în acel timp, a trecut pe stradă și un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la părinte, lătrând și arătându-și colții. Liniștit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă și i-a întins-o cățelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat ușor-ușor și, dându-și seama de bunătatea omului, a luat bucățica de pâine chiar din mâna acestuia și a început să o mănânce de zor. Apoi s-a așezat lângă călugăr, dând din coadă.

    - Vezi, omule - i-a spus părintele celui din spatele gardului - bunătatea naște totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu tine. Hai, vino și mângâie-l!

    Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poți face bine. Și crede-mă, oriunde și oricând poți face numai bine. De tine depinde!



    “Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.”

    ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

  7. #67
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Comori adunate



    Într-un oraș, trăia odată un om tare zgârcit. Toată viața n-a făcut altceva decât să strângă și să strângă tot mai multă avere. Niciodată nu i-a fost milă de cineva sărman. Nu dădea ceva de pomană, nici în ruptul capului. O singură dată, într-o duminică, trecând prin fața unei biserici, i-a aruncat unui cerșetor doi bănuți. În rest, toată viața lui nu a dat nimic. Când preotul îl întâlnea și îl apostrofa, el răspundea mereu:

    - Părinte, în lumea asta totul poate fi cumpărat. Cu siguranță că și în lumea cealaltă este la fel. Cu câte bogății am strâns eu, nu se poate să nu ajung în rai!

    Oricâte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia să asculte. Azi așa, mâine așa, până când, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor. Se făcea că murise și ajunsese la poarta Raiului, când, la intrare, Sfântul Petru l-a întrebat:

    - Bine, omule, ce-i cu tine aici ?

    - Sfinte Petre, aș vrea și eu să intru în rai.

    - Da' crezi tu că poți ?

    - Sfinte Petre, dacă trebuie, eu plătesc. Am comori nenumărate ...

    - Păi de ce n-ai spus așa, omule, dacă ai comori strânse nu-i nici o problemă. Ia să vedem câtă avere ai la tine.

    N-a mai putut omul de bucurie când a auzit că poate plăti. Doar toată viața nu făcuse altceva decât să strângă și să strângă. A început să se scotocească prin toate buzunarele, dar, să vezi și să nu crezi, nu mai găsea nici un ban. Văzându-l atât de încurcat, Sfântul Petru i-a spus:

    - Mai caută, mai caută, poate vei găsi totuși ceva!

    Și, într-adevăr, omul a găsit pe fundul unui buzunar doi bănuți.

    - Aoleu, dar de ce n-am decât atât ?! Pe pământ aveam de mii de ori mai mulți. Aici de ce am ajuns doar cu doi bănuți ?

    - E, omule, i-a răspuns Sfântul Petru, când ajungi aici ai doar ceea ce ai dăruit în viață. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strânge în cer. Cu ele poți, într-adevăr, să intri în rai, dar crezi că doi bănuți sunt de ajuns ?! În toată viața, n-ai dăruit decât acești bani unui sărman om ce aștepta ajutorul tău în poarta unei biserici. Dacă, în timpul vieții, ai fi strâns mai multe comori cerești, poate ai fi intrat în Rai, dar așa ...

    Tocmai în acea clipă, omul nostru s-a trezit din vis, speriat tot. Din acea zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a căutat să adune comori doar în cer. Erau atâția săraci ce aveau nevoie de ajutorul său ...!



    “Bogații vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.”

    ( Fericitul Augustin )

  8. #68
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Bogații și săracii



    Demult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic și înțelept. Într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porțile și a ieșit să vadă ce se întâmplase. Nu-și putea crede ochilor ... Dacă în palatul său, toți oamenii erau mulțumiți și aveau de toate, acum vedea, însă, că la porți erau adunați oameni nevoiași, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele l-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinții săi sunt bolnavi și el nu are bani nici de hrană și nici de doctorii. În timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulțime de oameni nevoiași, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-și spună păsul. Mâniat de această situație pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat și i-a chemat pe toți bogătașii la el. Când aceștia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:

    - Voi sunteți cei mai bogați oameni din regatul meu. Aveți atâta avere încât ați putea să vă construiți fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-ați uita și în jurul vostru, ați vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc rău, fiindcă voi nu vă îngrijiți de treburile cetății. Afară este plin de oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzați. Doar de voi înșivă depinde ca acești oameni să o ducă mai bine. Puteți să îi ajutați și vă poruncesc să o faceți!

    După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăși la el pe cei mai bogați dintre supușii săi, le-a spus:

    - Văd că nu aveți suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se luptă cu greutățile, zi de zi ?! Dacă nu o faceți voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât și un bogătaș! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară și, dacă aflu că, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorții vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru că voi înșivă vă faceți vinovați de moartea acelui om, căci l-ați fi putut ajuta, dar n-ați făcut-o. Ne vedem mâine seară!

    Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!



    “Nu invidia gloria celui păcătos,

    căci nu știi care va fi sfârșitul lui. (...)

    Judecata este fără milă pentru cel ce n-a făcut milă.”

    ( Sfânta Scriptură )

    _____________________

  9. #69
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Încredere



    Un om călătorea pe un drum de țară, împreună cu soția sa. Obosiți de atâta mers și văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulțumită.

    - Ei, lasă, femeie - a încercat să o liniștească omul - lasă, că știe Dumnezeu ce e mai bine!

    - Măi, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine când - uite! - nu avem unde sta peste noapte ?!

    În sfârșit, au plecat mai departe și, spre bucuria lor, au întâlnit un țăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, țăranul i-a primit cu drag în căsuța lui.

    Dar a doua zi dimineața, când au vrut să plece mai departe, țăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoți, care îi jefuiseră pe toți călătorii.

    - Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduiește pe toate. Ții minte ce ți-am spus aseară ? “Lasă, știe Dumnezeu ce e mai bine.”



    “Fără nici o îndoială că Dumnezeu rânduiește faptele noastre

    mai bine decât am putea-o face noi înșine.”

    ( Sfântul Vasile cel Mare )

    ____________________________

  10. #70
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Cine-i drept înaintea lui Dumnezeu ?



    Demult, un om l-a întrebat pe un bătrân călugăr:

    - Părinte, cine-i drept înaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea să zboare, să se înalțe singur în văzduh. Este acesta semn că-i drept înaintea lui Dumnezeu, asemenea sfinților ?

    - Nu, fiule, nici vorbă!

    - Dar am auzit povestindu-se și despre un om ce putea să meargă pe apă. Este acesta drept înaintea lui Dumnezeu ?

    - Nici acesta ?

    - Dar atunci, cine este drept ?

    - Este cel ce-și duce viața liniștit, în credință și în frică de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca noi să zburăm, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni creștini. Pentru a fi sfânt nu trebuie să te înalți în văzduh cu trupul; doar sufletul să ți se înalțe spre cer prin rugăciuni și fapte bune. Nici nu trebuie să mergi pe ape; dar sufletul tău să rămână mereu deasupra păcatelor și să nu se afunde în ele. Doar așa, cu un suflet curat poți avea o viață curată. Doar așa, te poți chema bun creștin și poți spera în mântuire. Cel cu inima curată se va cunoaște, astfel, după viața sa liniștită și după traiul cumpătat. Acela este om drept și înaintea oamenilor, și înaintea lui Dumnezeu.



    “Îi cinstim pe sfinți,

    imitându-i.”

    ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

  11. #71
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    O primire meritată



    Un țăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor:

    - Vedeți cum e lumea asta ? Cei mari au de toate și sunt primiți oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă. Cum de este posibil așa ceva, cum de se poate una ca asta ? Vom ajunge noi pe lumea cealaltă și vom vedea cum o fi și acolo ...

    Azi așa, mâine așa, până când, omul nostru a visat, într-o noapte, ceva nemaipomenit: se făcea că murise și ajunsese la Poarta Raiului. Acolo - ce să vezi - veselie multă, îngeri adunați să-l întâmpline pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea să-și creadă ochilor. Atâtea pregătiri doar pentru el, un simplu creștin. Oricum, era fericit că urma să intre în rai, nici n-ar fi sperat și la o asemenea primire. Dar, când să intre pe poarta aceea minunată, înconjurat de tot acel alai, un înger se apropie de țăranul nostru și îi spuse:

    - Omule, nu poți intra pe aici, du-te ceva mai încolo și vei găsi o portiță mai mică, păzită de un înger. Intră pe acolo și, mai târziu, ne vom revedea în grădinile minunate ale Raiului.

    - Atunci pentru cine sunt toate aceste pregătiri ? - a mai întrebat omul mirat.

    - Ei, așteptăm pe un boier care a murit odată cu tine și care, din clipă în clipă, trebuie să ajungă aici. Pentru venirea lui este sărbătoare și ne pregătim să-l întâmplinăm cum se cuvine.

    - Bine, îngerule, dar cum se poate una ca asta ? Cât am trăit în lume, am văzut nedreptăți multe, dar și aici, cum de e cu putință ? De ce el, fiindcă este boier, trebuie primit cu atâta fast ? Contează că el are bogății și eu nu ?

    - Omule, pentru a te mântui nu contează ce ai avut - fie că ai fost sărac, fie bogat - ci ceea ce ai făcut cu tot ce Dumnezeu ți-a dăruit. Dacă ai fost sărac și ai știut să împarți și celorlalți din puținul de care ai avut parte, te vei mântui negreșit. Dacă ai fost bogat, cu atât mai mult ai fi putut dărui cu drag celor mai necăjiți decât tine. Fie că ești sărac sau bogat, important este să rămâi om.

    - Dar atunci, dacă și eu și boierul vom intra în rai, pentru ce este venirea lui așa o sărbătoare ?

    - Omule, creștini ca tine, vin aici în fiecare zi, cu miile și sunt bine primiți cu toții. Dar un boier de când n-a mai ajuns și aici, în rai ...

    Sărac sau bogat, oricine poate fi bun și darnic, din atât cât are. Cel bogat, însă, cu atât mai mult ar trebui să dea milostenie. Și fiecare din noi este bogat, în felul său, căci oricând putem găsi pe cineva mai sărman decât noi, pe care să îl ajutăm. Dacă vom fi egoiști și zgârciți, ce folos vom avea ? Cine a văzut vreodată un om rău sau zgârcit care să fie fericit ?



    Ești bogat ? Foarte bine! Ești zgârcit ? Foarte rău! (...)

    Nu bogații vor fi osândiți, ci cei ce slujesc bogăției.

    ( Sf. Ioan Gură de Aur)

    ____________________________________

  12. #72
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Tatăl nostru



    Un om avea mai mulți copii, dar era foarte supărat, fiindcă fiii săi se certau între ei, purtându-se cu răutate. Azi așa, mâine așa ... într-un cuvânt, între fiii săi era mereu neînțelegere. Mare durere îi pricinuiau tatălui, care ar fi vrut să-i vadă trăind în pace și înțelegere.



    Vreți să vă spun cine sunt frații aceștia atât de cruzi unii cu ceilalți ? Suntem noi, oamenii. Noi, toți oamenii, suntem fiii aceluiași tată: DUMNEZEU. Ne înțelegem noi, unii cu ceilalți ? Ne iubim aproapele așa cum ar trebui să o facem ? Nu-l doare pe Dumnezeu când vede că între oameni e atâta neînțelegere, minciuni, hoții, războaie, păcate de tot felul ?



    De ce ne-a făcut Dumnezeu ? Ne-a făcut pentru a ne iubi unii pe alții, pentru ca fiecare să poarte grija celuilalt. Și pentru fiecare bun creștin, pentru fiecare om care trăiește fără păcate, în dragoste și înțelegere cu cei de alături, Dumnezeu se bucură, la fel cum se bucură un tată pentru copiii lui.

    Iubindu-ne unii pe alții, căutând binele celorlalți mai mult decât pe al nostru, devenim mai buni și mai înțelepți. Doar așa ne apropiem, cu fiecare clipă, de Dumnezeu, de dragostea și bunătatea Lui.



    “Să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit Eu!”

    ( Sfânta Scriptură )

  13. #73
    pheonix nemo este offline Utilizator Mugurel
    Data inscrierii
    mai 2007
    Locatie
    Bucuresti
    Posturi
    150

    Implicit

    Cine-i curata lui Dumnezeu pantofii?

    Un prieten ne-a povestit o istorie amuzanta care merita sa fie povestita mai departe.
    - Am o fetita mica, ne-a relatat el... Fetita este la varsta in care copiii isi innebunesc parintii cu intrebari. Si efectiv poti sa ajungi sa cazi pe ganduri cand apar tot felul de intrebari interesante.
    Nu demult, micuta a fost foarte preocupata sa-si ajute mama in gospodarie. In cele din urma, mama i-a zis:
    - Acum poti sa cureti si pantofii lui tata!
    Copilul nu a fost foarte entuziasmat de aceasta sarcina. Dar, ascultatoare, s-a pus pe treaba.
    Un timp a avut preocupare. Se vedea pe ea ca isi framanta capul cu intrebari serioase. Si apoi...
    Tata a intrat in camera. Dar inainte sa-si poata lauda fiica cea harnica, a fost uimit de intrebarea ei:
    - Taticu, lui Dumnezeu cine ii curata de fapt pantofii? Tatal a ramas traznit. Nu a putut sa-si aminteasca daca vreun teolog a spus vreodata ceva legat de acest lucru. Da, nu-i venea in minte nici un verset biblic, care sa lamureasca cat de cat intrebarea.
    Asa ca a spus numai:
    - Ei bine, trebuie ca exista vreun inger care are aceasta sarcina, pe care o considera drept o mare onoare.
    Si apoi tatal a fost fericit ca fiica a fost multumita cu acest raspuns.
    Cateva zile mai tarziu, tatal a citit linistit din Noul Testament. Brusc, a sarit in picioare, a iesit fugind din camera si si-a strigat fetita.
    Mama si copilul au venit speriate: - Ce s-a intamplat?!
    - Nu demult m-ai intrebat, cine-i curata lui Dumnezeu pantofii, s-a adresat tatal catre copil. Acum, fii atenta, tocmai am citit in Biblie ca nici nu este vorba de asa ceva: aici scrie ca Dumnezeu ne curata noua pantofii.
    Mama a dat din cap:
    - Ce vorbesti! Dumnezeu ne curata noua pantofii?
    - Da, a explicat tatal, ascultati! In Biblie scrie: "...Isus a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins..." Vedeti doar ca in Israel, spalatul picioarelor a fost tot una ca la noi curatatul pantofilor. Acum, ascultati mai departe! A citit toata intamplarea, asa cum o descrie apostolul Ioan in capitolul 13 al Evangheliei sale.
    Mama si fiica au ascultat uimite. Si toti trei au inteles cat de mult s-a umilit Dumnezeul cel viu in Isus. "S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob..." spune Biblia intr-un alt loc. Si acest lucru merita adorarea noastra!

  14. #74
    zaharia gabriel este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    mai 2010
    Posturi
    13

    Smile Re: Pilde crestin ortodoxe

    Iti multumim pentru pilde,eu nu sunt prea mare ,am doar 13 ani dar am intrat pe sit-ul acesta si imi plac foarte mult pildele pe care le postezi.Ele m-au ajutat si in viata de zi cu zi sa trec peste unele probleme.Multumesc din nou.

  15. #75
    zaharia gabriel este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    mai 2010
    Posturi
    13

    Smile Re: Pilde crestin ortodoxe

    Citat Citat din Mihaitza Vezi post
    Căința păcătosului

    La marginea unui râu, un țăran rău vroia cu orice chip să scape de câinele său, deși acesta era un animal bun și recunoscător. Luându-l în brațe, l-a aruncat în apă, crezând că animalul se va îneca și astfel va scăpa de el. Însă, bietul câine a înotat cu greu până la mal, după care s-a așezat cuminte la picioarele stăpânului său. Acesta, supărat că nu reușise, l-a împins înapoi în apă, dar câinele a ieșit iar. De-a dreptul furios, țăranul a ridicat din nou animalul în brațe, dar vrând să-l arunce cât mai departe, a alunecat pe malul noroios și s-a prăvălit cu tot cu câine în apă. Neștiind să înoate, a început să țipe și să se zbată. Când să se ducă cu totul la fund, a simțit cum cineva îl apucă de gulerul hainei și îl trage încet spre mal. Scos din apă mai mult mort decât viu, ud tot și speriat, omul a înțeles că i-a scăpat viața tocmai câinele pe care încercase să îl omoare. Rușinea i-a cuprins sufletul. I-a mulțumit lui Dumnezeu că au scăpat amândoi cu viață, după care și-a mângâiat cu recunoștință câinele atât de credincios și au plecat împreună spre sat. În sinea sa, omul a jurat să nu mai dorească niciodată răul vreunui suflet.


    “Faptele săvârșite de oameni sunt de trei feluri:
    conform firii, mai prejos de fire și mai presus de fire.
    Firească este pacea, împotriva firii este dușmănia
    și mai presus de fire, sunt iertarea și binele dezinteresat.”
    ( Sfântul Atanasie cel Mare )
    Foarete frumoasa pilda ,multumim ca postezi

Pagina 5 din 6 PrimulPrimul 123456 UltimulUltimul

Subiecte Similare

  1. Cum am devenit crestin!!! - Articol
    De Santamia in forum Inforenergetica - Stiinta viitorului
    Replici: 70
    Ultimul post: 28 dec 2011, 01:14
  2. Masoneria - Pozitia Bisericii Ortodoxe Romane
    De Catalin in forum Discutii libere
    Replici: 34
    Ultimul post: 27 iun 2008, 14:41
  3. Pozitia Bisericii Ortodoxe Romana in legatura cu MASONERIA
    De Santamia in forum Discutii libere
    Replici: 3
    Ultimul post: 12 aug 2007, 09:22
  4. Sarbatori ortodoxe
    De Tixti in forum Crestinismul
    Replici: 98
    Ultimul post: 10 aug 2007, 01:05
  5. Radio crestin ortodox
    De cristicarstea in forum Discutii libere
    Replici: 0
    Ultimul post: 11 dec 2006, 15:13

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •