Pagina 2 din 6 PrimulPrimul 123456 UltimulUltimul
Rezultate de la 16 la 30 din 76

Subiect: Pilde crestin ortodoxe

  1. #16
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Cerul, pământul și lumea

    Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viața sa curată, a fost întrebat de un vecin:
    - Cum faci tu de ești totdeauna atât de mulțumit ? Niciodată nu te-am văzut supărat.
    - Foarte simplu - a răspuns celălalt. În fiecare dimineață, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Așa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă și de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte și de Judecata de Apoi. În cele din urmă, privesc în jurul meu, lumea întreagă ce se trezește în fiecare dimineață la viață. Așa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputințe, de cei ce au o viață mai grea decât a mea și pe care i-aș putea ajuta. În felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce pot face.

    Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna liniște și mulțumire, atât în sufletul celui care primește cu recunoștință, cât și în sufletul celui care dăruiește cu drag.

    “Cine este bun mai bun să se facă
    și cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite.”
    ( părintele Paisie Olaru )

  2. #17
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Al patrulea mag

    Există o poveste veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi care doreau să se închine Mântuitorului, la nașterea Sa. Cel de-al patrulea și-a vândut tot ce avea și, cu banii obținuți, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin și o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon, unde îl așteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru a-l îngriji pe bolnav până ce se va însănătoși complet. Toate acestea l-au întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a descurajat, ci și-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldații lui Irod omoară toți copiii nou-născuți și că Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în fața sa, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-l omorî. Femeia își apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruțător rubinul și i-a spus:

    - Lasă copilul să trăiască și îți voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va afla de târgul nostru.
    Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit. Tânăra femeie i-a mulțumit străinului cu lacrimi de bucurie și recunoștință.
    Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat și el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus, însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduiește Evanghelia. Bucuros că, în sfârșit, știe unde Îl poate găsi, s-a grăbit spre Iudeea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Căpățânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorința să-L vadă în viață pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâta timp. Însă, prin fața lui au trecut doi soldați romani ce duceau în sclavie o tânără evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:

    - Dacă îi dați drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteți vinde și împărți banii. Veți câștiga mult mai mult lăsând fata liberă.
    Lacomi, soldații au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de fericire, nu știa cum să-i mulțumească străinului. Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Îi era rușine să se închine Împăratului împăraților fără nici un dar. Însă, când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el și i-a spus:
    - În sfârșit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
    - Bine, dar nu mai am nimic, ce Ți-am adus eu ? - a întrebat mirat magul.
    - Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutorați. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine și, îți spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește pe oameni.

    Cine nu caută nevoile celorlalți spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulțumire și bucurie, nu va afla adevărata viață. Cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât ești mai aproape de Dumnezeu.

    “Să dorim binele fraților noștri și mântuirea tuturor oamenilor mai mult decât pe a noastră.”
    ( Sfântul Teodor Studitul )

  3. #18
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Comorile fiecăruia

    Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un țăran sărac și a început a se lăuda cu averile lui:
    - Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt și ele ale mele. Până și pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.
    - Dar acela ? - l-a întrebat țăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că și cerul este al tău. Acela este al meu - a mai spus țăranul și, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniștit, lăsându-l pe boier mirat și cu ciudă în suflet.

    “Țăranul este omul absolut.”
    ( Petre Țuțea )

  4. #19
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    O mână de ajutor

    În timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei căi ferate distruse de bombardament. Câțiva soldați, deși se străduiau, nu puteau clinti un stâlp greu, căzut peste șine. Alături, caporalul striga la ei, ocărându-i pentru neputința lor. Trecând pe acolo, un om l-a întrebat:
    - De ce nu-i ajuți și dumneata ?
    - Eu sunt caporal, eu supraveghez și comand. Ei trebuie să muncească!
    Străinul nu a mai spus nimic, dar și-a scos haina și a început să tragă și el cot la cot cu soldații de un capăt al stâlpului. După scurt timp, au reușit să elibereze șinele. Încântați de reușită, soldații i-au mulțumit străinului care, luându-și haina să plece, i-a mai spus caporalului:
    - Dacă va mai fi nevoie, să mă chemați și altădată!
    - Da ?! - zise în batjocură caporalul. Dar cine ești dumneata ?
    - Sunt generalul acestei divizii ...

    “Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora.”
    ( Sfântul Ambrozie )

  5. #20
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Sfânta simplitate

    Un preot de la țară, mergând cu treburi spre satul vecin, a văzut o femeie din parohia sa spălându-și rufele în râu și, apropiindu-se, a întrebat-o:

    - Duminică, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toți cu atenție. Poate am vorbit lucruri prea savante și mă gândesc, duminica asta, să vorbesc mai pe înțelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înțeles din ce-am spus eu la predică ?

    - Părinte, i-a răspuns cu smerenie femeia, eu n-am multă carte, dar aș vrea să vă întreb și eu ceva: vedeți pânzele ce le spăl eu acuma ? Apa trece prin ele și le curăță. Credeți că au ele habar de cum le-a curățat apa ? Și cu toate astea, devin albe și frumoase. Nu înțeleg eu, în biserică, tot cuvântul sfinției tale, dar simt în suflet căldura Duhului Sfânt, Care mă curățeste de păcat, așa cum apa aceasta curăță pânzele mele.

    Tare mulțumit a plecat preotul văzând un om care nu e doar cu gândul la cele sfinte, ci și cu sufletul.



    “La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viață,

    nu printr-un anume fel de a gândi.”

    ( Christos Yannaras )

  6. #21
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Taina Sfintei Spovedanii



    Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr:

    - Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la Biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la Spovedanie de mult timp și nu cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu și atât.

    - Fiule, îi spuse atunci călugărul, ai o cămașă foarte frumoasă.

    Nedumerit, omul nu a mai știut ce să zică, însă călugărul a continuat:

    - Spune-mi, porți toată ziua această cămașă ?

    - Da, răspunse omul.

    - Dar două zile, o porți ?

    - S-ar putea.

    - Dar o săptămână sau o lună, o porți ?

    - Nu, părinte, bineînțeles că nu.

    - De ce ? - îl mai întrebă călugărul ca și când nu ar fi priceput.

    - Fiindcă se murdărește și trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăși pe mine, când este curată și frumoasă.

    - Păi, vezi, fiule! Așa cum se murdărește cămașa ta și trebuie spălată pentru a o purta iarăși, la fel și sufletul se “murdărește” de păcate și răutate și cum l-ai putea curăța dacă nu la spovedanie și la slujbe, prin dragostea și harul Domnului ?!



    “Intră în Biserică și te căiește!

    Aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor.”

    ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

    ____________________________________

  7. #22
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Sfânta Cruce



    Se povestește că Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, a poruncit să fie făcute săpături pe Muntele Golgota, unde s-au descoperit trei cruci. Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă și i s-a spus să atingă pe rând crucile. Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, când s-a atins și de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multă vreme. În felul acesta, Sfânta Elena a știut care este Sfânta Cruce și care sunt cele două cruci pe care au fost răstigniți tâlharii. Crucea Sfântă se mai păstrează și astăzi într-o biserică din Ierusalim, săvârșind fără încetare minuni în trupurile și în sufletele celor ce vin și se închină în fața ei cu sinceritate și cu credință.



    “Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse.

    El S-a sfârșit îmbrățisându-ne.”

    ( Sfântul Atanasie cel Mare )

  8. #23
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Dragoste de mamă



    O tânără domnișoară s-a întors acasă într-o după-amiază. Avusese o zi grea, cu multe probleme și acum era obosită și supărată. Mama ei, femeie în vârstă, s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. S-au așezat împreună la masă, dar, ca orice mamă, a văzut de îndată tristețea din sufletul fetei și a căutat să o liniștească.

    - Mai lasă-mă în pace, mamă! Crezi că toate se pot rezolva așa, cu una, cu două ? Nici nu știi despre ce-i vorba.

    - Dar îmi poți povesti - i-a răspuns, cu răbdare, mama. Poate te-aș putea ajuta ...

    - Cu ce să mă ajuți, cu sfaturi ? M-am săturat de atâtea întrebări și sfaturi. Lasă-mă în pace! - a mai strigat tânăra fată și a plecat în grabă, trântind ușa.

    Spre seară, când s-a mai liniștit, când și-a dat seama de greșeala ei, de supărarea pe care i-o pricinuise, cu siguranță, mamei, s-a întors. Acasă, însă, și-a găsit mama așteptând în fotoliul din fața ferestrei, cu capul în piept, parcă ar fi adormit.

    Dar ea murise, murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost toată durerea fetei. Mama murise și ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră: “Lasă-mă în pace!”. Acest lucru o durea cel mai tare pe tânăra fată: mama murise fără ca ea să-i fi spus, de fapt, cât de mult o iubește, câtă nevoie are de prezența ei, de sfaturile ei, de dragostea ei - dragoste de mamă.



    “După Dumnezeu,

    nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama.”

    ( Fericitul Ieronim )

  9. #24
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Vinovatul dovedit



    Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam ușoare bucățile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un țăran și le așeză pe cântar. Când colo, ce să vezi ?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că țăranul înșală lumea și cerând, bineînțeles, pedepsirea acestuia.

    N-au trecut nici două ceasuri și țăranul a fost adus în fața judecătorului, care l-a amenințat:

    - Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înșeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.

    - Să-mi fie iertat - zise țăranul - dar sunt nevinovat.

    - Cum îndrăznești să minți ? - sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăți de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideți pe acest șarlatan, care a încercat să mă păcălească!

    - Așa este, omule ? - spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău ?

    - Al meu este, însă, vedeți dumneavoastă, eu nu am prea mulți bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani și pentru greutăți, așa că pun unt pe un braț al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care - zice el - are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am ?

    Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine și, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul țăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înșela oamenii, dar mai dorea și să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.

    Cel ce vrea să înșele, singur se înșală. Chiar dacă nu vede nici un om greșeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă și oamenii, rușinea este cu atât mai mare.



    “Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult

    ca atunci când nedreptățești pe cineva.”

    ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

  10. #25
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Omul milostiv



    Într-o școală de la țară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă, ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

    - Părinte, dar eu, care sunt sărac și nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie ? Dacă aș avea și eu mai mulți bani, aș da cu dragă inimă, dar așa ...

    - Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineață, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieșind din curte și ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăși îndrumând un călător ce se rătăcise și, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun și o cană cu apă rece s-au găsit și pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieșit și, cu vorbe
    frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila ? Chiar dacă nu ai bani să dai și celorlalți, nimic nu te împiedică să-i ajuți cu atât cât poți. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.



    “Cu un bănuț dăruit, poți cumpăra cerul.

    Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin,

    ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire.

    Dacă n-ai nici măcar acel bănuț, atunci dă un pahar cu apă rece!”

    ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

  11. #26
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Ceasul mântuirii



    Într-o mânăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăia, odată, un călugăr bătrân, căruia i se dusese vestea pentru înțelepciunea sa. Într-o dimineață, a venit la el un tânăr și l-a întrebat:

    - Sfinția Ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne pară rău de toate păcatele ce le-am săvârșit de-a lungul vieții. Dar, părinte, cât trebuie noi să ne căim ?

    - Fiule, este de ajuns dacă te căiești o singură clipă, înaintea morții.

    - Atât de puțin, părinte ?

    - Da, fiul meu!

    - Dar, de unde să știu eu când se apropie ceasul acela ?

    - Moartea poate veni oricând, așa că așteapt-o pregătit, în orice moment să te poată găsi cu smerenie și căință în suflet.

    Dumnezeu este bun și iertător. Cine regretă din suflet pentru greșelile sale și caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viață frumoasă și de liniștea sufletului. Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viața veșnică.



    “Neștiind locul și vremea în care ne așteaptă moartea,

    o vom aștepta noi oriunde și oricând.”

    ( Fericitul Augustin )

  12. #27
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Nemurirea sufletului


    Într-o școală, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului. Văzând chipurile nedumerite ale micuților, domnul profesor scoase un ceas mare de masă și îl arătă tuturor:

    - Vedeți cum merge acest ceas ? Ca și un om care trăiește, tot astfel ceasul ticăie și rotițele lui se învârt.

    După aceea, a pus ceasul pe catedră, i-a demontat cu grijă carcasa de metal și a scos mecanismul plin de rotițe mici, ce continuau să se învârtă.

    - Vedeți, chiar dacă am scos motorașul din carcasă, el continuă să meargă. Tot așa și sufletul, când părăsește trupul, după moarte, continuă să trăiască. Sufletul este nemuritor și, de aceea, trebuie să ne îngrijim nu doar de trupul nostru, ci și de suflet. Așa cum aveți grijă să nu vă murdăriți hainele sau să nu vă răniți lovindu-vă, tot așa trebuie să fiți mereu atenți ca nici sufletul vostru să nu se “murdărească” de păcate sau să fie doborât de ispite și neputință. Sufletul trebuie să fie mereu curat, fără răutate și fără păcat, fiindcă doar așa el poate primi lumina binecuvântată a dragostei dumnezeiești. Doar așa sufletele noastre pot iubi și pot fi iubite.



    “Sufletul trăiește veșnic și nu poate muri,

    căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu,

    iar la Judecata de Apoi, sufletul iarăși se va uni cu trupul.”

    ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

  13. #28
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Tatăl



    În timp ce mâncau, un țăran i-a întrebat pe cei trei fii ai săi:

    - Știți voi, băieți, de unde vine mălaiul din care este făcută această mămăligă ?

    - Da, sigur că da! - a răspuns cel mai mic. Din sacul din cămară.

    Râzând de el, cel mijlociu îi spuse:

    - Nu-i adevărat! Mălaiul e măcinat din porumbul cules de pe câmp; porumbul a crescut din pământul udat de apa ploilor. Deci, pământul și ploaia l-au făcut.

    - Nu știți nimic! - zise și cel mai mare dintre băieți. Porumbul acesta vine de la Dumnezeu. E adevărat că a crescut din pământ și că ploaia l-a udat, dar, dacă Dumnezeu nu ar fi dat vreme bună și ploaie la timp, porumbul nu s-ar fi făcut, iar noi n-am fi mâncat acum mămăligă. Iată cine L-a făcut: Dumnezeu!



    Oare avea dreptate vreunul dintre copii ? Nu, nici unul!

    Tatăl lor a arat și a semănat pământul, a cules porumbul, l-a măcinat la moară și a adus mălaiul acasă. Tatăl lor a muncit un an întreg pentru ca fiii lui să aibă ce mânca. A muncit, dar s-a și rugat. Șase zile pe săptămână a fost pe câmp, dar a șaptea a fost la biserică să se roage pentru sănătate și spor în casă. S-a rugat mereu ca Domnul să aibă grijă și de familia lui, iar Dumnezeu, văzând hărnicia omului, i-a ascultat ruga și l-a blagoslovit cu o recoltă bogată și, pe drept cuvânt, meritată. Păcat că fiii lui nu vedeau efortul pe care părintele lor îl făcea pentru ei ...



    Cu banii câștigați atât de greu, părinții ar putea să cumpere lucruri pentru ei, dar nu fac astfel! Ei renunță la tot ce își doresc, pentru ca fiii și fiicele lor să aibă de toate.

    Dacă toți copiii ar avea grijă de lucrurile lor, atunci părinții ar fi mulțumiți. Dar, dacă toți copiii ar avea grijă, în primul rând, de bunul cel mai de preț pe care l-au primit de la părinți, adică de viața lor, pe care s-o trăiască frumos și fără păcat - atunci toți părinții ar fi, cu siguranță, fericiți.



    “Cinstește pe tatăl și pe mama ta,

    ca bine să-ți fie ție și ani mulți să trăiești pe pământ!”

    ( Sfânta Scriptură - Cele zece porunci )

    ____________________________________

  14. #29
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Păcatul cel mai mare



    Odată, un călugăr a fost întrebat:

    - Părinte, care este cel mai mare păcat ?

    - Sinuciderea este, fără îndoială, cel mai groaznic păcat. Nimeni nu are dreptul să își ia viața pe care Dumnezeu, din bunătate, i-a dat-o. Chiar dacă, în viață, ne încearcă mari greutăți sau deznădejdi, Dumnezeu ne-a dat și puterea de a trece peste ele, iar prin rugăciune și căință, toate vor părea mai ușoare.

    Iuda a fost cel care s-a rupt de Iisus și de învățătura Sa. Treptat, inima lui s-a îndepărtat de Dumnezeu și locul dragostei și al voinței a fost luat de nechibzuință. Încrederea dată de credință a dispărut. Mai întâi, Iuda nu a fost de acord cu Iisus, apoi L-a trădat, pentru ca, în final, să își ia viața, ca semn al ruperii totale de Dumnezeu. Iuda nu s-a omorât din deznădejde, ci din ură. Și, de aceea, sinuciderea este cel mai mare păcat.

    Inima ta trebuie să trăiască în speranța îndreptării, a mântuirii, nu să fie omorâtă. Chiar și cel mai păcătos om nu trebuie să cadă pradă deznădejdii, ci să aibă încredere în mila și bunătatea lui Dumnezeu. Prin sinucidere, omul nu scapă de necazuri, ci se condamnă singur la neputință, nemeritându-și astfel mântuirea. A-ți lua viața nu este eroism, ci lașitate.

    Voi l-ați lăuda pe căpitanul care, de teama furtunii, ar vrea să-și scufunde singur corabia, înecând tot ce este pe ea ? Furtuni de păcate ne încearcă și pe noi. Să renunțăm la luptă ? Să renunțăm la viață ? Să înecăm singuri tot ce e mai bun în noi: speranța, iubirea, dorința de viață ? În nici un caz. Cu atât mai mare este meritul celui ce reușește în viață, trecând peste obstacole și greutăți!



    “Cine nu crede că va învia și că va da socoteală,

    ci gândește că toată ființa sa se mărginește la viața aceasta,

    aceluia nu-i va păsa prea mult de faptele bune.

    Credința în Înviere este adevărata mângâiere în suferinți,

    în lupta cu ostenelile și cu greutățile vieții.

    Nici un om nu trebuie să deznădăjduiască.”

    ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

  15. #30
    Mihaitza Avatar
    Mihaitza este offline Utilizator Bobocel
    Data inscrierii
    septembrie 2006
    Locatie
    in PLOIESTI
    Posturi
    356

    Implicit

    Gândul cel bun



    Îndreptându-se spre casă, un țăran a găsit la marginea drumului, pe câmp, un sac plin cu porumb. Uitându-se el de jur-împrejur, s-a hotărât să-l ia acasă, fiindcă i-ar fi prins tare bine și, oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o dată înainte, înapoi, în dreapta și în stânga și s-a apleacat să ia sacul.

    Dar, deodată, s-a oprit, amintindu-și că, într-o singură direcție, nu s-a uitat: în sus. Privind cerul, lăsă acolo sacul și, zâmbind, își continuă liniștit drumul spre casă, spunându-și:

    - Mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat gândul cel bun. E drept că aș avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat și liniștit. Cu siguranță că vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodată și se va întoarce după sac. Dacă l-aș fi luat nu m-ar fi văzut nici un om, dar m-ar fi văzut Dumnezeu.



    “Mă străduiesc să am un cuget curat

    înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.”

    ( Sfânta Scriptură )

Pagina 2 din 6 PrimulPrimul 123456 UltimulUltimul

Subiecte Similare

  1. Cum am devenit crestin!!! - Articol
    De Santamia in forum Inforenergetica - Stiinta viitorului
    Replici: 70
    Ultimul post: 28 dec 2011, 01:14
  2. Masoneria - Pozitia Bisericii Ortodoxe Romane
    De Catalin in forum Discutii libere
    Replici: 34
    Ultimul post: 27 iun 2008, 14:41
  3. Pozitia Bisericii Ortodoxe Romana in legatura cu MASONERIA
    De Santamia in forum Discutii libere
    Replici: 3
    Ultimul post: 12 aug 2007, 09:22
  4. Sarbatori ortodoxe
    De Tixti in forum Crestinismul
    Replici: 98
    Ultimul post: 10 aug 2007, 01:05
  5. Radio crestin ortodox
    De cristicarstea in forum Discutii libere
    Replici: 0
    Ultimul post: 11 dec 2006, 15:13

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •