Cicerone Ionitoiu - Președintelui Curții supreme de Justiție

Consider rezoluția netemeinica și nelegala, un refuz scandalos al parchetului de a cerceta adevarul faptelor incriminate de mine și vă rog sa o desfiintati, prin sentinta, urmind sa obligati parchetul sa faca cercetari temeinice si legale…

Sînt în măsură , ca unul care a strîns atîtea probe privind crimele comunismului (făcindu-le publice si depunind suficente și la dosarul 35/P) și care a făcut atîtea demersuri blocate pentru dreptate, să apreciez că instanța nu ar mai trebui să returneze dosarul privind genocidul comunist și acoperirea lui după 1989 la procuratură, ci să-l rețină spre judecare. Nu mai e nevoie de alte cercetări pentru a trage concluziile de rigoare și a spăla obrazul justiției.

Interpretarea tendențioasă a legii și sabotarea aplicării ei trebuie să înceteze.
Detalii AICI : http://www.universulromanesc.com/gin...play.php?f=624


Către președintele Curții Supreme de Justiție – Plîngere

Subsemnatul, Ioan Roșca, cercetător interdisciplinar, [], vă solicit să rezolvați următoarele patru capete de cerere, pe care le consider patru trepte către dreptate.

I. Dosarul 35/P/2006 - genocidul comunist și acoperirea lui după 1989
II. Dosarul 75/P/1997- reprimarea acțiunilor întru înfăptuirea dreptății
III. Constatarea a două decenii de sabotare a luptei mele pentru justiție
IV. Constatarea legimității luptei pentru pedepsirea uzurpatorilor statului
Observații finale

Solicit (în baza art. 278 cpp) desființarea rezoluției 9971/4335/II/2010 din 3.12.2010, comunicată mie la 13.12.2010, prin care procurorul Marius Iacob, șeful secției de urmărire penală și criminalistică de pe lîngă Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție a răspuns la plîngerea depusă de mine la 10.11.2010 față de decizia de NUP dată de procurorul Iuliu Molcuț la 29.09.2010 și comunicată mie la 22 oct. 2010, în dosarul 35/P/2006 (devenit 1304/P/200- ordonanțe prin care se lichidează o anchetă tergiversată două decenii privind crimele comunismului.

Cercetarea lor a fost solicitată deseori după 1990 (inclusiv de mine, în octombrie 1990, în urma desoperirii de la Dealul Mărului - vezi dosarul 430/P/1990, integrat în 35/P/2006) și închisă cu NUP-uri abuzive, cum ar fi cel pronunțat la 08.10.1993 de procurorul Aurel Cute în dosarul 430/P/1990, pe motiv că faptele ar fi fost prescrise în acel moment. O "soluție" de care am aflat de-abia în cadrul cercetării redeschise de mine la 31 iulie 2006, printr-o plîngere în care aminteam largul evantai de aspecte de drept și de fapt care reclamă:

a.) Deblocarea cercetarii genocidului comunist și b.) Pedepsirea celor care au împiedicat această cercetare după 1989).

======TEXT INTEGRAL : http://www.universulromanesc.com/gin...ead.php?t=1013



Avînd în vedere importanța acestor clarificări pentru analiza dosarelor depuse la (închise de) procuratură dar și pentru orientarea jurisprudenței în cauze similare, solicit instanței să constate (infirme sau confirme) următoarele aserțiuni generale (potențiale prezumții):

1. (Regimul comunist a fost criminal și ilegitim)

1.1 Regimul instalat după 23 august 1944 nu a fost expresia voinței libere a poporului român pentru o organizare comunistă ci a reprezentat interesele -nocive- ale unei puteri străine- de ocupație.

1.2 Regimul a supus pînă în 1989 populația: hărțuielii, explotării nemiloase, represiunii genocidare, dezinformării și degenerării, transformînd țara într-un lagăr de muncă, exterminare și alienare

1.3 Instituțiile statului au fost uzurpate de membrii clicii "comuniste". Legislația elaborată de slugile lor a fost criminală și ilegitimă. Justiția a fost deturnată și făcută părtașă


2. (După 1990, trebuiau pedepsite crimele regimului comunist)

2.1 Schimbarea din 1990 s-a făcut în numele eliberării de sub comunism. Pe această bază a fost judecat Ceaușescu și apropiații săi, cîștigate alegerile, administrată țara. Oamenii legii, dacă își scuză prin conformism vechea activitate, trebuiau să se conformeze și valorilor anticomuniste care formau baza noului sistem de drept.

2.2 Comunismul a căzut cu legislația lui criminală cu tot. S-a creat un gol formal, în care justiția de tranziție trebuia să opereze corector, în baza dreptului natural și a formulelor puse la punct în regimuri de drept - și nu invocînd legi care trebuiau condamnate.

2.3 Ansamblul crimelor regimului alcătuiește un tot unitar indivizibil, în spațiu, sens și timp. Pentru operaționalitate, faptele pot fi cercetate și judecate pe tronsoane. Dar segmentarea tratamentului nu înseamnă că micilor infracțiuni componente li se aplică automat termenele scurte de prescriere. Trebuie ținut cont și de de unitatea temporală, de continuitatea fenomenelor. Dacă, după 1989, nu se constată doar tăinuirea crimelor și favorizarea vinovaților ci și sprijinirea valorificării (acaparării) prăzii acumulată de stat de la victime- este vorba de complicitate, într-o infracțiune continuată împotriva umanității trăitoare în România.

2.4 In timpul comunismului nu se puteau judeca crimele regimului. Pînă la 22 decembrie e suspendată prescripția (conform art 128 c.p)- așa cum au admis deja public miniștrii justiției. Plîngerile pertinente respinse de instanțe constituie temei de întrerupere a prescripției, conform art 123 CP. Dar și în cazul NUP-urilor procuraturii, plîngerea făcută de reclamanți ar fi dus la un act comunicat învinuitului sau inculpatului, dacă aceasta ar fi fost pus sub acuzare. Procurorilor complici nu li poate recunoaște dreptul de a paraliza justiția pînă la depășirea termenilor de prescriere. Iar dacă faptul se consideră consumat, trebuie pedepsiți cei ce au l-au provocat. In plus, dacă e dovedit blocajul justițiar, înseamnă că nici după 1990 penalizarea acestor crime nu a fost posibilă, deci se prelungește suspendarea prescrierii.

2.5 Nu există temeiuri respecabile pentru a eluda imprescriptibilitatea genocidului comunist. Statul român post-comunist nu era obligat democratic la susținerea omului-călău, dimpotrivă, trebuia să-și arate noua orientare, în direcția respectării drepturilor omului-victimă. Vinovații nu pot fi exonerați, în numele "principiului" non-retroactivității aplicat dolosiv, pentru că au introdus chiar ei în legi prevederi favorabile (auto-amnistiante) sau au amînat semnarea tratatului internațional privind imprescriptibilitatea- căci s-ar premia astfel juridic infracțiuni împotriva justiției.

3. (Regimul "de tranziție" a lucrat în folosul criminalilor comuniști).

3.1 Au fost stinse cu justificări formale procesele deschise de victime, înăbușite anchetele penale- din interese transparente. După ce s-a motivat închiderea dosarelor cu prescrierea pănă în 1989 (coroborată cu respingerea imprescriptibilității), s-a afirmat că faptele s-au prescris după 2005, prin absența învinuirilor, pe care reclamanții nu le-au putut obține. In mod sistematic, procurorii au prelungit anchetele pînă la (pentru) trecerea termenului de prescriptie.

3.2 Nu au fost anulate și condamnate toate legile vicioase ale sistemului demontat, nici date toate legile necesare corectării situației de drept. Arhivele au fost încuiate pentru ca strîngerea probelor să fie îngreunată. Nu au fost scoase din poziții de conducere persoanele care făcuseră lucruri grave sau dovedeau complicitate cu vechii criminali. Nu s-a permis nici măcar cunoașterea la timp a faptelor lor de către electorat.

3.4 Au fost hăituiți activiștii pentru reabilitarea justiției, cu mijloace extreme în 1990, siliți să renunțe la "utopia" civică, să părăsească țara, să se sinucidă (Nemes, Chesaru, Gravrilescu, etc.) sau să coabiteze cu rețelele care gestionează mafiot putreziciunea post-comunistă.

3.5 A fost dezinformată continuu populația prin media aservită și rețeaua informatorilor conspirați, distrusă educația, formîndu-se noi generații care să tolereze/susțină/amplifice bolile societății și ale legalității

3.6 A fost diminuată și amînată pînă la decesul victimelor reparația morală și materială pentru abuzurile justițiare din timpul comunismului. Este expresiv detestabilă anularea Legii 221/2009 care a creat- tardiv- un cadru reparației, de către Curtea Constituțională (prin decizia 1.358 din 21.10.2010).

In ce privește mijloacele de probă pentru această parte generală, voi proceda în functie de evoluția procesului, în speranța că recursul la luminile, cultura și conștiința judectorului, coroborat cu documentele (publice, difuzate de mine sau depuse la dosar,) va fi suficient. Pe lîngă cercetarea arhivelor încuiate și periate , s-ar mai putea recurge și la mărturii interogatorii pertinente, pînă cînd tergiversarea nu va ucide toți supraviețuitorii catastrofei judiciare.

Observații finale

Am evitat implicarea altor reclamanți sau reclamați- pentru operaționalitate. Imi rezerv dreptul de a-i adăuga pe parcursul procesului.

Instanța ar trebui să asigure (conform obligațiilor asumate de România și încorporate în Constituție) dreptul meu la judecare echitabilă, într-un proces în care partea reclamată este sistemul judiciar care stabilește sarcinile, evaluările, promovările, penalizările și remunerațiile judecătorilor. E o provocare/ocazie pentru constituirea/reconstituirea statului de drept. Dacă nu va fi folosită reparator, o voi folosi eu pentru analiza patologiei sociale a societății românești, dirijată spre CEDO și mai ales spre cărțile de istorie a (ne)dreptului.

Ioan Roșca , 22 decembrie 2010

Detalii: http://www.legiuneastraina.org