Rezultate de la 1 la 7 din 7

Subiect: Despre plante, remedii și alte sugestii

  1. #1
    Atlantheuos Atlant Avatar
    Atlantheuos Atlant este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    iunie 2008
    Locatie
    România
    Posturi
    6

    Post Despre plante, remedii și alte sugestii

    Valeriana (Valeriana officinalis) este o plantă medicinală pe care o găsim în cele mai vechi tratate de medicină. Din cîmpie și pînă la munte, valeriana crește pe lîngă celelalte plante medicinale, înălțîndu-și deasupra lor floricelele mici, alb-roz, cu miros plăcut și discret. Oamenii o mai numesc odolean, gușa porumbelului și iarba pisicii, deoarece rădăcinile sînt foarte căutate de pisici datorită mirosului lor pătrunzător.
    Planta înflorește din luna mai pînă în iulie. În scopuri medicinale, de la valeriană se folosesc rizomii și rădăcinile, pentru conținutul lor bogat în ulei volatil, rezine și acizi organici. Toamna, după ce partea ierboasă a valerianei s-a uscat, se recoltează rizomul împreuna cu rădăcinile. În cazul în care rădăcinile se culeg primăvara, scoaterea lor din pămînt se face în lunile februarie-martie. Rădăcinile de valeriană se usucă în încăperi bine aerisite. Ele se întind în straturi subțiri și se întorc în primele zile pentru a uniformiza uscarea. Rădăcinile se pot usca și în camere cu aer cald sau uscătorii, la o temperatură cuprinsă între 35-40EC. Cu cît uscarea se face mai încet, cu atît produsul va fi mai aromat. Din 4-5 kg rădăcini proaspete se obține 1 kg produs uscat.
    Atenție! Valeriana se poate confunda cu cînepa ciobanului (Eupatorium canabinum), cu care se aseamănă prin înălțime, frunze și flori. Caracterele botanice sînt însă net diferențiate, iar rădăcina de cînepa ciobanului este lipsită de miros.
    Valeriana este cunoscută ca unul dintre cele mai bune remedii naturale cu acțiune calmantă asupra întregului sistem nervos. Planta are proprietatea de a micșora stările de excitație, reglează palpitațiile inimii și aduce un somn liniștitor. Calmează spasmele mușchilor, recomandîndu-se în colicile stomacale de natură nervoasă. Pentru a mări acțiunea sedativă și calmantă, valeriana se poate asocia cu flori de mușețel, mentă, levănțică sau flori de tei.
    Rădăcina de valeriană se întrebuințează sub formă de pulbere (de 3 ori/zi cîte un vîrf de cuțit, 1 g), de infuzie, extract sau tinctură. Infuzia se prepară dintr-o linguriță de rădăcină uscată și măcinată la 250 ml de apă clocotită. Se bea treptat, în cursul unei zile sau seara, la culcare, întreaga cantitate. Consumată în timpul zilei, infuzia de valeriană poate provoca somnolență.
    Din cauza gustului neplăcut, se preferă tinctura de valeriană, care se prepară din 20 g de rădăcină, uscată și mărunțită, la 100 ml alcool alimentar de 70E. Se macerează timp de 8 zile, apoi se strecoară. Din această tinctură se iau, de 2‑3 ori/zi cîte 15‑20 de picături. În magazinele Plafar, valeriana se găsește sub formă de pulbere încapsulată sau tinctură.

  2. #2
    Atlantheuos Atlant Avatar
    Atlantheuos Atlant este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    iunie 2008
    Locatie
    România
    Posturi
    6

    Implicit Re: Despre plante, remedii și alte sugestii

    Lucerna fortifică sistemul imunitar, fiind un pansament gastric și un tonic hepatic de excepție

    Prin conținutul bogat în antioxidanți, enzime, clorofilă, aminoacizi, vitamine și minerale, lucerna are multiple efecte benefice asupra organismului. Fiind un puternic antioxidant, întîrzie procesul de îmbătrînire, întărește sistemul imunitar. Prin scăderea colesterolului, previne apariția unor afecțiuni cardiovasculare. Grație conținutului de vitamina U, lucerna are efecte benefice asupra aparatului digestiv, crește pofta de mîncare, reface mucoasa lezată a stomacului. Avînd un conținut ridicat de fibre vegetale, este benefică în constipație, avînd un ușor efect purgativ, absorbind și eliminînd toxinele din organism. Asigurînd detoxifierea organismului, reduce durerile provocate de artrită și reumatism. În același timp, amplifică energia organismului și refacerea tonusul fizic și psihic.
    Planta conține o cantitate mare de enzime, substanțe antiinflamatoare, betacaroten, vitaminele B6, C (de patru ori mai multă decît citricele), E, D, K și U, precum și minerale (calciu, fosfor, fier, potasiu, magneziu). Principala sa funcție terapeutică este aceea de fortificare a sistemul imunitar, fiind utilizată ca tonic general în creșterea imunității organismului. Ceaiul de lucernă încetinește procesul de îmbătrînire și asigură un somn odihnitor. După numai cîteva săptămîni de terapie, crește rezistența fizică și psihică a celor care folosesc acest revigorant de excepție.
    Lucerna se poate consuma sub formă de ceai, tinctură, pulbere sau tablete, pe care ni le putem procura de la magazinele Plafar. Folosită în stare proaspătă, planta își menține nutrienții esențiali necesari bunei funcționări a întregului organism. Lăstarii sau germenii de lucernă au efecte revigorante și pot fi adăugați în salatele de legume.
    Fiind un diuretic natural, lucerna ajută în prevenirea infecțiilor vezicii urinare și ale prostatei. Specialiștii recomandă lucerna ca adjuvant în tratamentul medicamentos specific în cazul inflamațiilor. Ajută în durerile reumatice.
    De asemenea, lucerna este recomandată și pentru eliminarea retențiilor de apă din organism.
    Fiecare gram de lucernă conține 8.000 U.I. de vitamina A și 20.000-40.000 U.I. de vitamina K, care ajută la dizolvarea cheagurilor de sînge. De aceea, lucerna este recomandată în tratarea ovarelor polichistice sau dismenoreei, dar și persoanelor care au suferit o intervenție chirurgicală.
    Celelalte substanțe active din compoziția lucernei, vitaminele B6, E și D, alături de minerale, fortifică sistemul osos.
    În frunzele de lucernă se găsește o vitamină mai puțin cunoscută - vitamina U - care previne ulcerul și reînnoiește mucoasa lezată a stomacului și a aparatului digestiv. Cînd lucerna se administrează înainte de masă, aceasta ușurează digestia. În schimb, dacă lucerna este luată la sfîrșitul mesei, ea ajută la asimilarea nutrienților din hrana consumată la masa respectivă. Biologul Frank Bouer, care a studiat îndeaproape efectele lucernei asupra organismului uman, a constatat că frunzele verzi ale plantei conțin opt aminoacizi esențiali care combat multe disfuncții ale organismului. Alanina și lizina măresc puterea de concentrare și reduc efectele stresului. Arginina menține buna funcționare a sistemului imunitar și previne formarea tumorilor. Histidina și prolina grăbesc procesul de vindecare a rănilor. Cisteina este un protector al bolnavilor de psoriazis. Tirozina tratează stările de depresie și reduce apetitul. Metionina elimină deșeurile din ficat și ajută la regenerarea acestuia.
    Tratamentul cu lucernă mai este recomandat de specialiștii în fitoterapie pentru detoxifierea și stimularea funcției ficatului și pentru purificarea sîngelui.

  3. #3
    Atlantheuos Atlant Avatar
    Atlantheuos Atlant este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    iunie 2008
    Locatie
    România
    Posturi
    6

    Implicit Re: Despre plante, remedii și alte sugestii

    Unguente din plante medicinale, alifii din ierburi și flori



    Obținerea casnică a unui unguent presupune două faze: obținerea așa-numitei baze, în care va fi apoi inclusă planta și includerea în baza de unguent a plantei sau a extractului de plantă.
    Cea mai obișnuită bază de unguent este obținută din untură de porc, existînd însă și alternative, cum ar fi rășina combinată cu ulei și cu ceară de albine, untul, untul clarifiat. Pentru că untura de porc se alterează ușor și miroase cam neplăcut, este bine să se folosească untul clarifiat.
    Pentru 100 g de unt clarifiat se ia un pachet de unt (200 g) și se pune într-o oală pe foc, se lasă pînă ce untul se topește și începe să fiarbă în clocot mic, luîndu-se cu o lingură spuma formată. La un anumit moment (după 15-25 de minute), spuma albă pînă atunci devine roșiatică și apare un ușor miros de ars; observăm că untul și-a pierdut tulbureala și a devenit foarte limpede, așa încît ne permite să vedem fundul vasului în care a fost pus. În acel moment, se ia oala de pe foc, se toarnă untul clarifiat într-un alt vas, cu atenție să nu se strecoare nici o impuritate și se lasă să se răcească. Depunerile rămase în primul vas nu se folosesc, ci se aruncă (ele nu sînt indicate nici în alimentație). Acest unt clarifiat este o bază de unguent excelentă, avînd un miros plăcut, intrînd foarte ușor în piele și avînd o conservabilitate excelentă.

    Unguentul de sînziene galbene vindecă infecțiile pielii
    Se toarnă untul clarifiat proaspăt obținut, fierbinte peste o mînă de inflorescențe proaspete, tocate foarte mărunt. Se amestecă totul cît mai bine, după care se lasă să se răcească 7-8 ore. Se pune apoi vasul în care s-a făcut amestecul la foc mic și se așteaptă pînă își recapătă consistența lichidă, după care se filtrează prin tifon, obținîndu-se un unguent cu tentă verzuie, care se va păstra la frigider.
    Sînzienele galbene sînt extrem de eficiente în infecțiile pielii a căror vindecare trenează. Cea mai importantă acțiune a lor este aceea de curățare a pielii de pete, de micile semne rămase în urma arsurilor, a acneei, a iritațiilor. Unguentul se poate folosi însă numai pentru tenul uscat sau normal. Pentru tenul gras este indicată aplicarea pe zonele afectate de comprese cu infuzie concentrată din această plantă.
    Unguentul de mărul lupului, un cicatrizant redutabil
    Planta uscată se macină fin cu rîșnița de cafea și se cerne de două ori printr-o sită de făină. Se iau 3 lingurițe din această pulbere extrem de fină și se pun în untul clarifiat, atunci cînd acesta are consistența semilichidă, amestecandu-se foarte bine, pînă se omogenizează perfect. Se păstrează la frigider.
    Unguentul de mărul lupului este un cicatrizant și un antiinfecțios redutabil, fiind folosit pentru zgîrieturi, răni închise (inclusiv cele rămase de pe urma operațiilor chirurgicale), arsuri, ulcere pe piele, inclusiv ulcere varicoase. De asemenea, este util în tratarea tumorilor benigne și maligne. Se aplică pe zonele afectate, de 2-3 ori/zi. În infecțiile extinse se folosește un decoct concentrat (3 lingurițe la cană), cu care se pun comprese.
    Deoarece efectul cicatrizant al acestei plante este foarte puternic, este bine ca înainte de a aplica unguentul pe răni să se facă o dezinfecție foarte bună cu alcool a locului afectat. Stratul de unguent nu trebuie să fie prea gros, ci atît cît să fie absorbit de piele, așa încît să nu rămînă o peliculă care să împiedice porii să respire sau să favorizeze instalarea infecțiilor. Planta este toxică pentru uz intern, motiv pentru care va fi manipulată cu grijă și nu va fi lăsată la îndemîna copiilor. Unguentul nu va fi aplicat pe răni deschise, mai ales atunci cînd au o întindere mare.
    Unguentul de tătăneasă favorizează consolidarea articulațiilor
    Mai întîi se face o tinctură de tătăneasă astfel: într-un borcan se pun 10 linguri rase de rădăcină uscată și măcinată de plantă și un pahar și jumătate (300 ml) de alcool de 70E; se lasă la macerat 10 zile, după care se filtrează. În untul clarifiat fierbinte (cantitatea obținută dintr-un pachet) se pune o linguriță de ceară de albine curată și se amestecă pînă se dizolvă complet, după care se lasă la răcit. Atunci cînd amestecul de unt clarifiat cu ceara are o consistență semisolidă, se adaugă treptat tinctura de tătăneasă, amestecînd energic, pentru a se omogeniza. Se pune atîta tinctură cît poate untul să absoarbă (în momentul în care am pus destulă tinctură, apare o peliculă de alcool care nu se mai înglobează în unguent, oricît am amesteca). Imediat după preparare, unguentul se pune la frigider, unde va fi păstrat tot timpul.
    Unguentul cu tătăneasă este un remediu care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei. El ajută la refacerea rapidă a pielii după răni, arsuri, intervenții chirurgicale. De asemenea, favorizează consolidarea articulațiilor după entorse și luxații, iar în cazul fracturilor accelerează refacerea țesutului osos și consolidarea oaselor. În perioada de toamnă-iarnă, masajul cu acest unguent pe tot corpul, după baie, va fi excelent pentru prevenirea reumatismului și a problemelor pielii generate de frig. Pentru persoanele cu o constituție firavă, bolnăvicioase, masajul cu unguent de tătăneasă are efecte vitalizante excepționale. Este util în cicatrizarea estetică, fiind aplicat imediat după închiderea rănilor și încetarea supurațiilor.
    O altă rețetă cu tătăneasă
    Se culeg vîrfuri de tătăneasă înflorite, cu tot cu frunze și se usucă la umbră, în strat foarte subțire. Planta uscată se macină fin cu rîșnița de cafea, după care se cerne prin sita fină. Pulberea rezultată se amestecă în apă caldă, pînă capătă consistența unei paste. Pasta astfel obținută se folosește imediat după preparare, contra candidozei vaginale, a rănilor în zona genitală (care de obicei sînt foarte greu vindecabile), ca adjuvant în trichomonas, infecții bacteriene. De asemenea, se folosește ca adjuvant în cazul cancerului de piele, al plăgilor atone și al unor cicatrici cheloide.
    Acest preparat este extrem de indicat în infecțiile și leziunile cu localizare genitală. Spre deosebire de alte substanțe și plante antiseptice, tătăneasa nu lezează flora normală, ci acționează mai degrabă prin efectul său regenerativ și prin stimularea capacității de apărare locală.
    Unguent de tătăneasă pentru protecția pielii față de acțiunea razelor solare
    Se obține întocmai ca și unguentul de tătăneasă, cu unt clarifiat, atît doar că se pun două lingurițe de ceară în loc de una și se adaugă și două lingurițe de ulei de cătină. Combinația de tătăneasă cu ulei de cătină este redutabilă, ea protejînd pielea nu doar de acțiunea nocivă a razelor solare din timpul verii, ci și de cea a vîntului, a frigului ori a umezelii. Se întinde unguentul pe piele în peliculă foarte subțire, înaintea expunerii la soare sau la intemperii. De asemenea, este foarte bun în tratarea arsurilor de gravitate mică, în diferite afecțiuni ginecologice (candidoze, iritații vaginale).
    Unguentul de sunătoare
    Inflorescențele uscate de sunătoare se mărunțesc în piuă sau cu rîșnița, se pun 4 linguri de pulbere într-un vas și se toarnă deasupra unt clarifiat încins (cantitatea obținută dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pînă ce compoziția se răcește, după care se lasă 7-8 ore. Se pune apoi vasul în care s-a făcut amestecul la foc mic și se așteaptă pînă își recapătă consistența lichidă, după care se filtrează totul prin tifon, obținîndu-se un unguent cu tentă roșiatică. Se va păstra la frigider.
    Dacă alte plante au asupra pielii doar efecte vindecătoare, sunătoarea are un rol important și în combaterea senzațiilor de durere, usturime sau mîncărime. Ea este prin excelență o plantă calmantă, fiind extrem de utilă în diminuarea suferințelor, dar și pentru vindecarea arsurilor de gravitate mica și medie, inclusiv a celor solare, a alergiilor și a altor afecțiuni dermatologice însoțite de mîncărime puternică și usturimi.
    Pentru combaterea mîncărimilor pielii și a usturimii se adaugă în unguentul de sunătoare 10 picături de ulei volatil de mentă.
    Unguent cu ardei iute contra reumatismului
    În untul clarifiat încins (cantitatea obținută dintr-un pachet) se pun 3-4 linguri de ardei iute tăiat mărunt (mai ales partea cu semințe) și se amestecă foarte bine la foc mic, vreme de 10 minute, după care se lasă unguentul să se răcească puțin și se filtrează. Unguentul se păstrează la rece.
    Are efecte excelente antireumatice, de intensificare a circulației sanguine periferice și de redare a mobilității articulațiilor. Se folosește în artrite, poliartrite reumatoide, la masaj ușor în nevralgie și în crizele de lombosciatică, pe articulațiile dureroase. Pe perioada anotimpului rece va fi de un real ajutor persoanelor friguroase, care au extremitățile corpului reci, cu circulația slabă.
    Acest unguent nu este suportat de toată lumea, capsicina din ardeiul iute putînd declanșa reacții alergice severe. Din acest motiv, înainte de a folosi unguentul, se va face o probă, întinzîndu-l pe o porțiune mică de piele. Dacă apar inflamații, senzații de mîncărime sau usturime intensă, înseamnă că aveți sensibilitate alergică la acest produs.
    Unguent cu rășină de pin sau de brad contra hemoroizilor
    Rășina o găsim din abundență în pădurile de conifere. Ea este "medicamentul" adus cu dărnicie de acești arbori în locul unde scoarța le-a fost rănită. Majoritatea copacilor de lîngă traseele turistice sau de lîngă drumurile și exploatările forestiere au asemenea răni, în preajma cărora s-a colectat din belșug rășină. Aceasta se ia de pe copac cu un briceag, dar fără a o răzui, pentru a nu produce noi vătămări. Pentru a obține un unguent, avem nevoie de untul clarifiat obținut dintr-un pachet, de 2-3 lingurițe de rășină de pin și de ceară de albine cît o alună. În untul clarifiat încins se pun rășina și ceara și se amestecă foarte bine, după care se strecoară (deoarece rășina poate avea și bucăți de scoarță) într-un borcan și se lasă la răcit.
    Rășina de pin are asupra pielii și a altor țesuturi ale organismului uman exact aceleași efecte pe care le are și asupra copacului, adică ajută la închiderea rănilor și la refacerea țesuturilor distruse. Ca atare, este utilă în arsurile și rănile de gravitate medie-mică, în ulcere varicoase, în tratarea luxațiilor, entorselor și fracturilor. Din acest unguent se pot modela și niște supozitoare extrem de eficiente în tratarea hemoroizilor și a rănilor în zona anusului și rectului. Rezultate deosebite se obțin și în afecțiunile ginecologice, avînd un efect excepțional de cicatrizare și de refacere a țesuturilor. Se pot trata cu succes cervicitele dar și rănile pe col.

  4. #4
    Atlantheuos Atlant Avatar
    Atlantheuos Atlant este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    iunie 2008
    Locatie
    România
    Posturi
    6

    Implicit Re: Despre plante, remedii și alte sugestii

    Apa magnetizată înlătură oboseala
    În multe magazine cu produse naturiste și naturale se comercializează "căni magnetizate de tip H". Cana este proiectată pe baza principiului liniei magnetice, ceea ce face ca apa să se magnetizeze în cîmpul său. Cana poate magnetiza apă sau orice alt lichid. Timpul optim de magnetizare este de 30 de minute. Efectul este și mai bun dacă, în cană, se pune seara apă fierbinte și se bea dimineața, pe stomacul gol. Dacă, după fiecare cană cu apă magnetizată băută se stă liniștit timp de 5 minute, se simte o relaxare din punct de vedere psihic.
    Apa magnetizată influențează benefic întreg sistemul circulator de la nivelul membrelor, înlătură imediat oboseala și se intră imediat într-o stare spirituală excelentă. Folosirea apei magnetizate dă organismului vigoare și sănătate. Tratamentul cu apă magnetizată este bun pentru cei care suferă de tulburări metabolice, este o metodă ideală de tratament fără medicamente, nu este toxic, nu are efecte secundare și se poate folosi pe scară largă, cu efecte benefice asupra organismului.
    Potrivit medicinii tradiționale, apa magnetizată are rezultate foarte bune în obezitate. Prin dubla polaritate, ea influențează fluxul energetic subtil al organismului, deblochează traseele energetice afectate și asigură creșterea potențialului bioenergetic și echilibrarea energetică a celulelor. Cu această apă nu se tratează o boală anume, ci organismul bolnav în totalitatea lui.

  5. #5
    Atlantheuos Atlant Avatar
    Atlantheuos Atlant este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    iunie 2008
    Locatie
    România
    Posturi
    6

    Implicit Re: Despre plante, remedii și alte sugestii

    Cura cu oțet de mere și miere, o soluție pentru longevitate
    Oțetul de mere și miere de albine asigură menținerea stării generale de sănătate, fiind considerat atît de către specialiști, cît și de către consumatori un "elixir de viață lungă". Cel care a adus celebritate oțetului de mere și miere a fost D.C. Jarvis, un medic de țară din statul american Vermont. Observînd deosebita longevitate a oamenilor din respectiva comunitate locală, el a căutat să afle cărui fapt i se datora aceasta. Concluzia a fost că vitalitatea fermierilor din zonă era urmarea unei alimentații care conținea puțină carne și ouă dar multe legume și fructe, la care se adăuga consumul regulat de miere și oțet de mere - ei obișnuiau să bea zilnic cel puțin un pahar cu apă în care adăugau cîte 2 lingurițe de oțet de mere și 2 lingurițe de miere.
    Oțetul de mere cu miere se prepară astfel: se obține mai întîi sucul de mere (de preferință din mere pădurețe) cu ajutorul storcătorului electric sau prin presare. Merele se pot da prin răzătoare, după care se storc. Sucul se pune, apoi, la fermentat, în borcane deschise, adăugîndu-se 15 la sută miere de albine și 1 la sută drojdie de bere. Se lasă pînă cînd se oțetește, timp de 3 sau 4 săptămîni. Se păstrează în sticle de culoare închisă, bine astupate, la loc răcoros și întunecat.
    Unul din primele avantaje ale curei cu oțet de mere și miere este că are capacitatea de a reface rapid rezerva de minerale a corpului nostru. Acest oțet conține, de fapt, toate elementele conținute în măr și în mierea de albine.
    Acțiunea terapeutică a oțetului de mere cu miere include efecte calmante, antitoxice, diuretice, antiseptice intestinale și renale, hipocolesterolemiante. Ca atare, este indicat în intoxicații, indigestie, litiază renală oxalică și fosfatică, pielite, cistite, nevroze, migrene, oboseală cronică, dureri musculare, insuficiență tiroidiană, obezitate, hipercorticism, hipercolesterolemie, nevralgii, sterilitate, precum și în cazul intoxicațiilor cu alcool și tutun.
    Dar principalul avantaj oferit de acest oțet este că poate cotribui decisiv la păstrarea unui bun echilibru acido-bazic al organismului uman, echilibru stricat de mulți factori care sînt imposibil de evitat, printre care toxinele și stresul.
    Remediul se administrează în doze de 1-2 linguri pe zi, dimineața, diluat în circa 100 ml de ceai medicinal sau apă. Se bea cu înghițituri rare. Durata unei cure este de 1-2 luni. Tratamentul poate fi reluat după o întrerupere de circa o lună.
    Cercetările medicale arată că substanțele nutritive din oțet și miere îmbunătățesc activitatea celulelor albe din sînge, ajutîndu-le să prevină bolile prin distrugerea virușilor și bacteriilor. Există unele cercetări care au scos în evidență faptul că oțetul de mere și miere poate contribui chiar și la oprirea evoluției cancerului.
    Cu toate că are atîtea efecte benefice, cura cu oțet de mere are și contraindicații, de care trebuie să se țină seama neapărat. Astfel, curele cu oțet nu se fac în caz de litiază renală urică, gută, aciditate gastrică, gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, febră musculară, hipotensiune arterială, hipertiroidie și insuficiență corticosuprarenală.

  6. #6
    Atlantheuos Atlant Avatar
    Atlantheuos Atlant este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    iunie 2008
    Locatie
    România
    Posturi
    6

    Implicit Re: Despre plante, remedii și alte sugestii

    Hrana și bolile cardiovasculare
    Profund marcată de principiile filosofiei taoiste, medicina tradițională chineză operează cu o terminologie și cu un mod de abordare a patologiei care par stranii pentru medicii occidentali. Or, după cum ne-a spus dl dr. Adrian Florea, președinte și director general al Institutului Român pentru Dezvoltarea Potențialului Uman, Fundația Română Qitaky, sprijinindu-se pe o bună cunoaștere a fenomenologiei universale și pe principiul că legile Universului acționează la fel peste tot, filosofii-medici chinezi antici au înțeles că toate procesele legate de nașterea, evoluția, fiziologia și patologia omului sînt o reflectare la scară umană a unor procese firești la nivel macrocosmic. De aceea, ei au adoptat o terminologie care alege elemente din natură pentru a defini stări energetice fundamentale, ciclurile de manifestare a acestora în sens generator sau distructiv și multe altele.
    Totuși, gîndim cu inima
    În acest context, spune dl Adrian Florea, vom întîlni - drept una din cele 5 loji energetice fundamentale - loja Foc, căreia îi aparțin inima, intestinul subțire, limba și vasele de sînge: "Dar, ca și occidentalii, chinezii cosideră că inima este și un sediu al activității mentale și emoționale. Dean Ornish, cardiolog de frunte la Universitatea California din San Francisco, crede că *mintea este locul de unde pornesc mai toate bolile inimii la foarte mulți oameni+. Conform medicinii chineze, inima este aceea care reglează nu numai circulația sanguină, ci și spiritul, somnul, memoria și gîndirea. Împreună cu ficatul, inima se corelează cu sistemul nervos și creierul".
    Bolile cardiovasculare constituie cea mai mare problemă de sănătate chiar și în țările foarte dezvoltate. Statisticile sînt cutremurătoare. De aceea, "luînd în calcul stările degenerative cronice, precum cancerul, artritele și alienația mentală - izvorîte adesea din lipsa clarității gîndirii - medicina chineză și-a accentuat prioritatea de a trata sistemul inimă-mental. Conștienți de influența, în acest sistem, a metabolismului calciului, specialiștii în această medicină își îndreaptă atenția asupra consumului de cafea, alcool, tutun, sare rafinată, zahăr, făină rafinată, marijuana, ca și de absorbirea involuntară a unui exces de aluminiu, pesticide și alte substanțe toxice, fără a neglija nici excesul de proteine".
    Cum începe tratamentul?
    Mai întotdeauna, spune dl dr. Adrian Florea, medicina chineză abordează tratamentul unor astfel de afecțiuni prin restabilirea echilibrului funcțional și energetic al splinei, pancreasului și ficatului, reducîndu-se consumul alimentelor dăunătoare acestora. Dar, începutul important al curei îl constituie calmarea spiritului: "Bolnavul trebuie să învețe să vorbească în deplină conștiință asupra fiecărui cuvînt pronunțat, fără a mai permite minții să se împrăștie în mai multe gînduri parazite. Aceasta este posibil de realizat prin rugăciuni, meditație, cîntece dedicate credinței, afirmații pozitiviste sau contemplarea tacită a unor peisaje mirifice. Pe fondul unei minți limpezite, calme și mai puternice, tratamentul va putea avea un succes mai sigur. Unele școli de acupunctură promovează metoda de înțepare sau masare reflexologică a puctului VU15, binecunoscut de specialiști drept un punct al meridianului Vezicii Urinare, care servește la calmarea spiritului și a inimii. De altfel, cărțile de căpătîi ale acupuncturii antice sugerează că orice ședință de acupunctură trebuie să înceapă cu tratarea lui shenn, adică a spiritului".
    Ce ar fi bine să mîncăm?
    După cum spune dl dr. Adrian Florea, "calmarea inimii înseamnă - în limbajul medicinii tradiționale chineze - un aport mai mare de Yin", energie cu caracter rece, static: "Puțin praf din cochilii de stridii dizolvat în apă călduță și băut zilnic, dimineața, ar fi de mare folos! Tot atît de utile ne-ar fi și grîul, orzul brun și ovăzul, ca și ciupercile bureți. O infuzie din paie de ovăz poate ajuta mult, înlăturînd și insomniile. Insistați în alimentație asupra castraveților, țelinei, salatei verzi sau sucului obținut din acestea două din urmă. Dudele și lămîile ajută la calmare și la creșterea capacității de concentrare și memorare, alungînd și ele insomnia. Sîmburii de mandarine au și ei un efect sedativ, ajutînd - alături de celelalte - la reglarea tensiunii arteriale. Mai puteți adăuga la dietă și mărarul și busuiocul, atît în mîncăruri cît și ca infuzii. Dacă suportați, nu evitați laptele de vacă și, mai ales, laptele de capră, ca și untul din aceste tipuri de lapte".
    Cîteva rețete savuroase!
    Ca să reduceți o tensiune arterială prea mare și persistentă, dl dr. Adrian Florea recomandă "consumul dimineața, pe stomacul gol, a cîte o tomată crudă (puteți să puneți și puțin zahăr peste ea); sau, mîncați 5 banane pe zi sau beți, de 2 ori/zi, suc de ridiche neagră (cîte un pahar) sau cîte un pahar pe zi de suc de țelină (împreună cu un pumn de semințe crude de floarea soarelui)".
    Iată și un preparat care, spune dl Florea, sigur o să vă placă la masa de prînz sau la cină: "50 g tulpini de țelină, 50 g orez și 750 ml apă; într-un vas, puneți la fiert 500 ml apă, iar în altul, restul de 250 ml. Cînd apa fierbe, puneți țelina (tăiată în bucăți de 2 cm) și orezul în vasul mai mare, acoperiți și fierbeți 20 minute, amestecînd din cînd în cînd. În acest timp, puneți frunzele rămase de la țelină în vasul mic și fierbeți 5 minute. Apoi, amestecați cele doua preparate. Nu puneți sare, ci doar ceva condimente: puțin piper, leuștean și ghimber".

  7. #7
    andreeacrisan95 este offline Utilizator Samanta
    Data inscrierii
    august 2010
    Posturi
    9

    Implicit Re: Despre plante, remedii și alte sugestii

    Cătina, o comoară naturistă

    Cunoscută drept unul dintre cei mai puternici antioxidanți naturali, cătina ajută la regenerarea celulelor, grăbind vindecarea. Este excelentă împotriva bolilor de piele, gripei și îmbătrânirii.

Subiecte Similare

  1. Remedii naturiste, in diferite afectiuni
    De Mihaitza in forum Fitoterapia
    Replici: 20
    Ultimul post: 05 nov 2011, 10:22
  2. cine cunoaste remedii impotriva fumatului?
    De lovelife in forum Medicina naturista
    Replici: 54
    Ultimul post: 20 mai 2011, 19:42
  3. Sugestii, Opinii
    De Eternal_light in forum Anunturi importante privind forumul
    Replici: 21
    Ultimul post: 29 mar 2009, 13:26
  4. ! intrebare despre practica acupuncturii in alte tari !
    De diasomie in forum Medicina naturista
    Replici: 58
    Ultimul post: 25 iun 2007, 19:57
  5. Menta - din catogoria plante medicinale
    De lovelife in forum Fitoterapia
    Replici: 0
    Ultimul post: 24 sep 2006, 01:08

Etichete pentru acest subiect

Reguli postare

  • Nu puteti crea subiecte noi
  • Nu puteti posta replici
  • Nu puteti posta atasamente
  • Nu puteti sa va editati postarile
  •